9 definiții pentru apologist
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
apologist, ~ă smf[1] [At: MAIORESCU, CR. I, 251 / Pl: ~ogiști, ~ogiste[2] / E: fr apologiste] Cel care face apologia cuiva sau a ceva. modificată
- sm → smf — Ladislau Strifler
- În original lipsă pl. f. — Ladislau Strifler
APOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Apologet. [< fr. apologiste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOLOGÍST, -Ă s. m. f. apologet (1). (< fr. apologiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apologist m. 1. cel ce face o apologie; 2. autorul unei apologii a religiunii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apologíst, -ă s. (d. apologie; fr. apologiste). Care face o apologie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apologíst s. m., pl. apologíști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apologístă s. f., pl. apologíste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APOLOGÍST s. v. apologet, panegirist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apologist s. f. APOLOGET. PANEGIRIST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: apologist
apologist substantiv masculin
| substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)