APOLOGETÍK S. f. 1. Sistem preconceput de aparare sau de justificare neintemeiata a unei idei a unei doctrine etc. 2. Parte principala a teologiei care are k scop justificarea religiei creshtine.

APOLOGÉTICA s. f. 1. Sistem preconceput de aparare sau justificare neintemeiata a unei idei doctrine etc. 2. Parte principala a teologiei care are k scop justificarea religiei creshtine. Fr. apologétique.

APOLOGÉTICA s.f. 1. Ramura a teologiei care are k scop justificarea religiei creshtine shi care se ocupa cu respingerea atacurilor indreptate impotriva acestei religii. 2. Sistem preconceput teorie etc. prin care se apara se justifica sau se infrumusetzeaza in mod neintemeiat o idee un sistem etc. [Gen. cii. / cf. fr. apologétique it. apologetica].

APOLOGÉTICA f. Ramura a teologiei care are k obiect apararea religiei creshtine. [G.D. apologeticii] /<fr. apologétique lat. apologeticus

apologetica f. partea teologiei care combate atacurile in contra religiunii creshtine.

APOLOGÉTIC A apologetici ce adj. s. f. 1. Adj. Care contzine o apologie care tzine de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neintemeiat) de aparare sau de justificare a unei idei doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are k scop apararea religiei creshtine prin argumente ratzionale shi istorice. Din fr. apologétique.

apologetic ~a [At: DA / Pl: ~ici ~ice / E: fr apologetique lat apologeticus] 12 a Care constituie o apologie a ceva (sau a cuiva). 3 a De lauda. 4 sf Ramura a teologiei care are k scop apararea creshtinismului impotriva atacurilor ce i se aduc acesteia. 58 sf (Fig) Glorificare (servila shi interesata) a cuiva (sau a ceva).

APOLOGÉTIC A apologetici ce adj. s. f. 1. Adj. Care contzine o apologie care tzine de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neintemeiat) de aparare sau de justificare a unei idei doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are k scop apararea religiei creshtine. Din fr. apologétique.

APOLOGÉTIC A I. adj. care contzine o apologie. II. s. f. 1. ramura a teologiei care are k scop apararea creshtinismului. 2. sistem preconceput teorie etc. prin care se elogiaza neintemeiat o persoana o idee un sistem etc. (< fr. apologétique)

apologética s. f. g.d. art. apologéticii

apologética s. f. g.d. art. apologéticii

apologétic a apologetici ce adj. s. f. 1. Adj. Care contzine o apologie care tzine de o apologie. 2. S. f. Aparare sau justificare a unei idei doctrine oranduiri sociale etc. 3. S. f. Ramura a teologiei sistematice care are k scop apararea shi justificarea credintzei creshtine impotriva adversarilor prin probe ratzionale sau argumente logice; a fost initziata in sec. 23 de catre Iustin martirul shi filozoful Origen Tertulian sh.a. Din fr. apologétique (< gr. apologhitikos).