APARTÉU aparteuri s. n. Scurt monolog rostit cu glas scazut de un actor pe scena k pentru sine. Din fr. aparté.

apartéu sn [At: MACEDONSKI O. II 414 / S: aparté / Pl: ~euri / E: fr aparté] 1 (Teatru) Scurt monolog rostit de personaj pentru sine (shi pentru public) presupunanduse k celelalte personaje de pe scena nu aud Cf aparte (34). 2 Convorbire intre patru ochi.

APARTÉU aparteuri s. n. Scurt monolog rostit cu glas scazut de un actor pe scena k pentru sine in asha fel incat sa fie auzit numai de spectatori nu shi de partenerii aflatzi pe scena. Din fr. aparté.

APARTÉU aparteuri s. n. Ceea ce spune un actor (personaj din piesa) k pentru sine dar cu glas tare (k sa auda publicul).

APARTÉU s.n. (Teatru) Replica spusa aparte cuiva; cuvinte spuse (pe scena) de un personaj k pentru sine. [Pl. uri. / < fr. aparté].

APARTÉU s. n. replica spusa aparte (pe scena) unui actor k pentru sine. (< fr. aparté)

apartéu s. n. art. apartéul; pl. apartéuri

apartéu s. n. art. apartéul; pl. apartéuri