9 definiții pentru antică (obiect)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antícă sf [At: DN3 / Pl: ~ice / E: fr antique] Obiect de artă din Antichitate.

ANTÍCĂ, antice, s. f. (Învechit) Obiect de artă din antichitate. Cabinetul imperial de antice din Viena. ODOBESCU, S. II 192. Aci vede cinevași feliurime de izvoade de zidiri... încît poate zice omul că fieșcare casă este o bucată de antică, pentru care aleargă oamenii prin țări spre a le găsi și a le vedea în odăi. GOLESCU, Î. 112.

ANTÍCĂ, antice, s. f. (Înv.) Obiect de artă din antichitate. – Fr. antique.

ANTÍCĂ s.f. Obiect de artă din antichitate. [< fr. antique].

antică f. 1. rămășiță curioasă din antichitate (arme, medalii, statue, vase, etc.); Muzeu de antice; 2. totalitatea operelor de artă din Grecia și Italia: a desena după antică.

ÁNTIC, -Ă, antici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparține popoarelor din Antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor. 2. În genul creațiilor din Antichitate. Stil antic. II. S. m. și f. Persoană aparținând popoarelor din Antichitate. III. S. f. (Înv.) Obiect de artă din Antichitate. [Acc. și: antíc] – Din fr. antique, lat. antiquus.

antíc, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / A: ántic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antique, lat antiquus] 1 a Care a existat în trecutul îndepărtat. 2 a Care datează din trecutul îndepărtat. 3 a Care aparține popoarelor antice. 4 a Care este caracteristic civilizației și culturii antice. 5 a În genul creațiilor artistice antice. 6 smf Persoană aparținând popoarelor din Antichitate. 7 sf (Înv) Obiect de artă din Antichitate. 8 a Care are perfecțiunea unei opere de artă din Antichitate

ANTÍC, -Ă, antici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparține popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor. 2. În genul creațiilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. și f. Persoană aparținând popoarelor din antichitate. III. S. f. (Înv.) Obiect de artă din antichitate. [Acc. și: ántic] – Din fr. antique, lat. antiquus.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!antic adj. m., pl. antici; f. antică, pl. antice

Intrare: antică (obiect)
  • pronunție: antică, anti
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antică
  • antica
plural
  • antice
  • anticele
genitiv-dativ singular
  • antice
  • anticei
plural
  • antice
  • anticelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antică, anticesubstantiv feminin

  • 1. învechit Obiect de artă din Antichitate. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Cabinetul imperial de antice din Viena. ODOBESCU, S. II 192. DLRLC
    • format_quote Aci vede cinevași feliurime de izvoade de zidiri... încît poate zice omul că fieșcare casă este o bucată de antică, pentru care aleargă oamenii prin țări spre a le găsi și a le vedea în odăi. GOLESCU, Î. 112. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.