ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua.

antícvă sf vz anticva

ANTÍCVĂ s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din vechea Romă. [Var.: antícva s. f.] – Din lat. antiqua.

ANTÍCVĂ s.f. (Poligr.) Familie de litere drepte, opuse celor cursive. [Cf. germ. Antiqua, lat. antiqua].

ANTÍCVĂ/ANTÍCVA s. n. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripțiile de pe monumentele Romei antice. (< germ. Antiqua)

ANTÍCVA s. f. v. anticvă.

antícva sfs [At: DEX² / V: -vă / E: lat antiqua] (Tip) Caracter de litere de tipar care respectă forma și proporțiile celor folosite pe inscripțiile din Roma antică.

ANTÍCVA s. f. v. antícvă.

anticva f. litere drepte, în opozițiune cu cele cursive (în tipografie).

!anticvă s. f., g.-d. art. anticvei; pl. anticve

!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve

antícvă/antícva s. f.