ÁNTIC A antici ce adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. Care a existat in trecutul indepartat sau dateaza de atunci. ♦ Care apartzine popoarelor din Antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizatziei lor. 2. In genul creatziilor din Antichitate. Stil antic. II. S. m. shi f. Persoana apartzinand popoarelor din Antichitate. III. S. f. (Inv.) Obiect de arta din Antichitate. [Acc. shi: antíc] Din fr. antique lat. antiquus.

antíc ~a [At: ALEXANDRESCU M. 161 / A: ántic / Pl: ~ici ~ice / E: fr antique lat antiquus] 1 a Care a existat in trecutul indepartat. 2 a Care dateaza din trecutul indepartat. 3 a Care apartzine popoarelor antice. 4 a Care este caracteristic civilizatziei shi culturii antice. 5 a In genul creatziilor artistice antice. 6 smf Persoana apartzinand popoarelor din Antichitate. 7 sf (Inv) Obiect de arta din Antichitate. 8 a Care are perfectziunea unei opere de arta din Antichitate

ANTÍC A antici ce adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. Care a existat in trecutul indepartat sau dateaza de atunci. ♦ Care apartzine popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizatziei lor. 2. In genul creatziilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. shi f. Persoana apartzinand popoarelor din antichitate. III. S. f. (Inv.) Obiect de arta din antichitate. [Acc. shi: ántic] Din fr. antique lat. antiquus.

ANTÍC² A antici e s. m. shi f. (Rar mai ales la pl.) Persoana apartzinind popoarelor din antichitate (in special elin sau roman). Accentuat shi: ántic.

ANTÍC A antici ce adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. Care a existat in trecutul indepartat sau dateaza de atunci. Ruinile unui castel antic (ODOBESCU). ♦ Care apartzine popoarelor din antichitate sau caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau civilizatziei lor. Oda in metru antic (EMINESCU). 2. In genul creatziilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. shi f. Persoana apartzinand popoarelor din antichitate. [Acc. shi: ántic] Fr. antique (lat. lit. antiquus).

ÁNTIC A adj. 1. Din trecutul indepartat; stravechi. ♦ Care apartzine popoarelor culturii shi civilizatziei din antichitate. 2. In genul creatziilor din antichitate. ♦ (Fig.) Clasic. // s.m. shi f. Cel care apartzine popoarelor din antichitate. [< fr. antique it. antico < lat. antiquus vechi].

ANTÍC A I. adj. 1. care apartzine antichitatzii; stravechi. 2. in genul creatziilor din antichitate. ◊ (fig.) clasic. II. s. m. f. cel care apartzine popoarelor din antichitate. (< fr. antique lat. antiquus)

ANTÍC² ~ci m. Persoana care a trait in antichitate. /<fr. antique lat. antiquus

*antíc a adj. pl. f. e (lat. antiquus). Foarte vechĭ: la Pompeji se vad ruine antice. Fig. Care are calitatzile lucrurilor de acelashĭ fel la ceĭ vechĭ: simplicitate antica. S. m. pl. Ceĭ vechĭ (maĭ ales Greciĭ shi Romaniĭ). S. f. pl. ĭ shi e. Obĭect vechĭ (maĭ ales moneta) de sute saŭ miĭ de ani. Fig. Iron. Persoana batrina saŭ cu obiceĭurĭ invechite. Fals ántic.

!antic adj. m. pl. antici; f. antica pl. antice

antíc adj. m. s. m. pl. antíci; f. sg. antík pl. antíce

antic

antic.

!antici s. m. pl. art. anticii

ántici / antíci s. m. pl. art. ánticii / antícii