vițelar sm [At: GHIBĂNESCU, I. Z., I₂, 114 / V: (reg) hițal~, vințăl~ / Pl: ~i / E: vițel + -ar] 1 Persoană care duce la păscut, păzește și îngrijește vițeii (1). 2 Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă de circa 50 cm, cu spicul verde sau verde-brun, lucios și cu miros de cumarină Si: (reg) paiangină (Vz păianjen), pălciană, păleiană, părangină, iarba-fânului, iarbă-mirositoare (Anthoxanthum odoratum). 3 (Zlg; pop) Mormoloc. 4 (Zlg; reg) Lătăuș (Gammarus pulex). 5 (Ent; Trs) Insectă carnivoră acvatică, de culoare verde-brună, cu o dungă galbenă pe marginea elitrelor (Dytiscus marginalis).

VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum). – Vițel + suf. -ar.

VIȚELÁR¹ ~i m. Persoană care paște și îngrijește vițeii. /vițel + suf. ~ar

VIȚELÁR² ~i m. Plantă erbacee cu frunze înguste și lungi, cu rădăcini puternice și ramificate, care crește, mai ales pe locurile nelucrate. /vițel + suf. ~ar

VIȚELÁR³ ~i m. Larvă de broască, având bronhii în loc de plămâni; mormoloc. /vițel + suf. ~ar

vițelár s. m., pl. vițelári

VIȚELÁR s. (BOT.; Anthoxanthum odoratum) (reg.) pălciană, părangină, iarbă-mirositoare.

VIȚELÁR s. v. mormoloc.