anterioritate sf [At: DEX² / Pl: ~tatzi / E: fr antériorité] 13 Calitatea de a fi anterior (1 3 5).

ANTERIORITÁTE s. f. (Rar) Insushirea de a fi anterior; prioritate. [Pr.: rio] Dupa fr. antériorité.

ANTERIORITÁTE s.f. Faptul de a fi anterior; prioritate. [Cf. fr. antériorité].

ANTERIORITÁTE s. f. insushirea de a fi anterior; precedentza. (< fr. antériorité)

anterioritate f. prioritate in ordinea timpului.

*anterioritáte f. (d. anterior; fr. antériorité). Calitatea de a fi anterior prioritate.

anterioritáte (rio) s. f. g.d. art. anterioritắtzii

anterioritáte s. f. (sil. rio) g.d. art. anterioritatzii

ANTERIORITÁTE s. v. prioritate.

ANTERIORITATE s. prioritate. (~ in timp.)

Anterioritate ≠ posterioritate

ANTERIORITATE. Subst. Anterioritate preexistentza precedentza antecedentza (rar). Preludiu; prolog. Premisa. Preintimpinare anticipare anticipatzie. Antecedent precedent. Preliminarii preambul. Ajun preziua. Avanpremiera. Prioritate. Precursor premergator predecesor inaintash antecesor pionier (fig.). Ante (antecalculatzie antedata antedeviz etc.). Pre (preaviz; preistorie; prevestitor; prezicator etc.). Adj. Anterior precedent antecedent premergator preexistent; prealabil preliminar. Anticipat. Antum. Ante (antebelic; antediluvian; antemeridian etc.). Pre (preistoric; prerevolutzionar; preshcolar etc.). Vb. A anticipa a preceda a premerge a preexista. Pre (a prevedea; a premedita; a predetermina; a prestabili; a preintimpina; a precugeta etc.). Ante (a antedata). Adv. Inainte inainte de vreme inainte de termen inainte vreme mai inainte; devreme prea devreme prematur timpuriu de timpuriu; in ajun in preajma in (din) preziua; in prealabil; dinainte de dinainte; deja apriori; din vreme mai inainte cu anticipatzie (in mod) anticipat. V. timp trecut.