aniversar, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr anniversaire] Care amintește (printr-o sărbătoare) de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. (Mai ales despre zile) Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. V. comemorativ. Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1.

ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius).

ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [< fr. anniversaire, lat. anniversarius < annus – an, vertere – a întoarce].

ANIVERSÁR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. (< fr. anniversaire)

ANIVERSAR ~ă (~i, ~e) Care ține de aniversare; propriu aniversării. /<fr. anniversaire, lat. anniversarius

aniversar a. ce revine, ce se ține pe fiecare an la zile fixe: serbare aniversară.

*aniversár, -ă adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, și vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativă: a sărba aniversara (adică ziŭa aniversară) a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals aniversare, pl. ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv.

aniversariu, ~ie a vz aniversar

aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre

aniversár adj. m., pl. aniversári; f. sg. aniversáră, pl. aniversáre

aniversar.