androc sn [At: HEM 1187 / V: (reg) on~, han~, ~droacă, ondroacă / Pl: ~oace / E: săs ondor (= unter)-rock, angderrock] (Reg) Fustă de lână lucrată în casă (la război), cu dungi colorate, pe care o poartă (mai ales) femeile bătrâne.

ANDRÓC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lină purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mîna pe androc. BIBICESCU, P. P. 215.

ANDRÓC, androace, s. n. (Reg.) Fustă de flanelă sau de lână. – Săs. angderrock, onderrock.

androc n. fustă de lână (la țărance); se rostește și hondroc. [Sas. ONDERROCK = germ. UNTERROCK].

andróc, V. hondroc.

ondroacă sf vz androc

ondroc sn vz androc

hondróc și (maĭ rar) ondróc și andróc n., pl. oace (sas. onderrock, germ. unterrock, fustă, d. unter, supt, și rock, rochie. V. gheroc). Vest. Fustă țărănească (sucnă). – În Bc. androc, „rochie de deasupra încrețită”, în Prah. „rochie de lînă”. V. jupă.

andróc (androáce), s. n. – Fustă de lînă. – Var. handroc, androacă, ondroacă. Germ. Unterrock „fustă, jupon”, prin intermediul pronunțării săs. onderrock (Borcea 176). În Trans. și Munt.

ANDRÓC s. n. Fustă din stofă de lînă croită și încrețită în talie, răspîndită în Cîmpia Dunării.