îndrea sms [At: DOSOFTEI, ap. HEM. 1171 / V: an~, un~ / E: ngr ’Ανδρἑας] (Îrg) 1 Decembrie. 2 (Imp) Andrea.

îndreà f. V. andreà.

îndreá, V. andrea.

andrea f. 1. ac mare de cusut lucruri groase; 2. talpa sau bârna care ține podul morii; 3. fierul lung care prinde fierul lat de grindeiul plugului; 4. Anat. numele popular al claviculei; pl. vine emoroidale. [De origină necunoscută: vorba se mai rostește îndrea și undrea].

Andrea (Indrea) m. numele popular al lunei Decemvrie (care începe după ziua sfântului Andreiu): Andrea, cap de iarnă.

Andrea (Indrea, Undrea) m. ziua sfântului Andreiu (30 Noemvrie) când, după credințele poporului, morții ies noaptea din morminte: noaptea sfântului Andreiu.

andreá (Mold. Olt. Ban.), îndreá (Pt. Rar) și undreá (Munt. Trans.) f., pl. ele (după numele sfîntuluĭ Andreĭ, o sărbătoare la începutu ĭerniĭ, cînd se dă zor cu împletitu colțunilor, după cum și sfîntu Neculaĭ înseamnă și „vargă saŭ bicĭ de bătut copiiĭ” și dumitriță „o floare care înflorește pe la sfîntu Dumitru”). Ac mare (de metal orĭ de lemn) cu care se împletesc colțuniĭ ș. a. (Patru andrele servesc la ținut colțunu și una la împletit. Claviculă (un os). Undrea m., gen. al luĭ. Vechĭ Decembre, prima lună a ĭerniĭ. V. acușor.

+andrea² (decembrie) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui andrea (luna ~)

ÎNDREÁ s. v. decembrie.

îndrea s. v. DECEMBRIE.

îndreá s. m. – Decembrie. Lat. Andreas, din gr. ’Aνδρἐας (Pușcariu 832; Tiktin; DAR), cf. v. sard. sant-andria „noiembrie”, alb. šën-ëndre „decembrie” etc. (Hasdeu 1172).

undreá (-éle), s. f. – 1. Decembrie. – 2. Ac de împletit. – 3. Claviculă. – 4. Vena gîtului. – 5. Lemn care susține bucșa roții de moară. – 6. O anumită parte a plugului. – Var. îndrea, andrea. Mr. andreauă. Origine incertă. Pare a fi numele Sf. Andrei; dar cu excepția primului sens, semantismul nu este clar. După Tiktin, acest nume s-ar datora asemănării cu brațele crucii Sf. Andrei (cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 190); această explicație nu pare convingătoare. Etimonul pe care-l semnalăm a fost menționat de Diez, Gramm., I, 440 și de Roesler 564. Din lat. *endrella < gr. ἔνδριον (Giuglea, RF, II, 49) sau din tc. öyündüre (Iogu, GS, IV, 338) nu pare posibilă.

îndreá, (andrea, undrea), s.m. – (pop.) Decembrie. ♦ (top.) Îndrea, deal în Șieu. Îndreiu, vârf de deal (740 m), situat la sud-vest de Rozavlea, pe partea stângă a Izei. – Din n.pr. Andrei (< gr. Andreas), cf. alb. šën-ëndre; din andrea „ac, vârf”.

andreá, (indrea, îndrelușă, undrea), s.f. – Denumirea populară pentru luna decembrie: „Indreu sau Îndrelușă pentru luna decembrie” (Papahagi, Curs, 1920/1927: 51). „Indrea, undrea sau andrea, de la numele Sf. Andrei. Această lună fiind geroasă, încât te-nțeapă de parcă îți bagă ace, undrele” (G. Dem. Teodorescu). – Din Andrei, n. pr.

undreá, undrele, (îndrea, andrea, indrea), s.f. – 1. Denumire populară pentru luna decembrie. 2. Ac de cusut. – Russu (1981: 408-409): Prezent în trei dialecte, andrea – undrea e vechi, anterior influenței slave. Undrea (spre diferență de celelalte var.) duce la o conexiune etimologică, sensul de bază fiind „ac încârligat sau răsucit” sau mai simplu „unealtă pentru cusut, înnădit, împletit”. Arhetipul *undrella conține o temă *und-r- a rad. i.-e. *uendh- „a învârti, a răsuci, împleti”. Termen autohton.

ANDREÁ (ÎNDREA) (< gr.) s. f. Numele popular al lunii decembrie, care începe după 30 nov., ziua Sf. Andrei.