9 definiții pentru ancorator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANCORATÓR, ancoratoare, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancora + suf. -tor.
ancorator sn [At: DA ms / Pl: ~oare / E: ancoră + -(a)tor] Instrument care înlesnește aruncarea ancorei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANCORATÓR, -OÁRE, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancoră + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANCORATÓR s.n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei. [Cf. it. ancoratore].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANCORATÓR s. n. dispozitiv pentru manevrarea și amorsarea ancorei (1). (< it. ancoratore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANCORATÓR ~oáre n. Dispozitiv pe navele cu vele, folosit pentru coborârea ancorei. /a ancora + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ancoratór n., pl. oare. Mar. Un instrument care ajută la lăsat ancora. (Se compune dintr’un drug susținut de doŭă buloane în care se învîrtește acest drug).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ancoratór s. n., pl. ancoratoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ancoratór s. n., pl. ancoratoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ancorator, ancoratoaresubstantiv neutru
etimologie:
- Ancora + sufix -tor. DEX '09