optziuni
  • info

O definitzie pentru karait

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

KARAIT A (anait a) (< cuv. ebr.) s. m. shi f. (La pl.) Membru al unei secte iudaice infiintzata de Anan ben David (765) in Persia k un grup disident care accepta k singurea lege divina Tora. Sa raspandit in Europa Rasariteana shi in Orientul Apropiat.

Intrare: karait
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • karait
  • karaitul
  • karaitu‑
plural
  • karaitzi
  • karaitzii
genitiv-dativ singular
  • karait
  • karaitului
plural
  • karaitzi
  • karaitzilor
vocativ singular
  • karaitule
  • karaite
plural
  • karaitzilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anait
  • anaitul
  • anaitu‑
plural
  • anaitzi
  • anaitzii
genitiv-dativ singular
  • anait
  • anaitului
plural
  • anaitzi
  • anaitzilor
vocativ singular
  • anaitule
  • anaite
plural
  • anaitzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

karait, karaitzisubstantiv masculin
karaita, karaitesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Membru al unei secte iudaice infiintzata de Anan ben David (765) in Persia k un grup disident care accepta k singurea lege divina Tora. Sa raspandit in Europa Rasariteana shi in Orientul Apropiat. DE
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.