anagnóst sm [At: DOSOFTEI, V. S. 218^b / V: (înv, după ngr) -is / Pl: ~oști / E: vsl анагностъ, ngr ὰναγνώστης] 1 (Bis; înv) Țârcovnic. 2 Băiat care ține arhiereului cârja și cartea în timpul slujbei. 3 Sclav însărcinat să facă lectură, să copieze manuscrise etc. în Roma antică.

ANAGNÓST, anagnoști, s. m. (Înv.) Dascăl de biserică; țârcovnic. – Slav (v. sl. anagnostŭ < gr.).

ANAGNÓST s.m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. în vechea Romă. [< fr. anagnoste, cf. lat., gr. anagnostes].

ANAGNÓST s. m. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. (< fr. anagnoste)

anagnost m. cititor la biserică: eram capabil să spun pe carte, cât oricare anagnost de repede NEGR. [Gr. mod.].

anagnóst m. (ngr. anagnóstis). Cititor la biserică.

anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști

anagnóst s. m., pl. anagnóști

ANAGNÓST s. (IST.) (înv.) citeț. (~ proveneau dintre sclavii cultivați.)

ANAGNOST s. (IST.) (înv.) citeț. (~ proveneau dintre sclavii cultivați.)

anagnost (< ἀναγνώστης, lector) v. psalt.

anagnóst, anagnoști s. m. 1. Treaptă a clerului inferior mai mică decât cea de ipodiacon, menționată începând din sec. 2; lector, citeț, psalt. ♦ Persoană (de obicei băiat) care face diferite servicii în biserică. 2. Sclav în Roma antică, însărcinat să facă servicii stăpânului său. – Din fr. anagnoste (< gr. anagnostis).