ANAFORÁ anaforale s. f. (In Moldova shi in TZara Romaneasca in sec. XVIIIXIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de catre un mare dregator). 2. Proclamatzie a domnitorului. Din ngr. anaforá.

anafora^[1] sf [At: (a. 1802) URICARIUL I 7/20 / Pl: ~le / E: ngr ἀνἀφορά] 1 (Inv) Raport facut domnitorului de catre un mare dregator). 2 Proclamatzie a domnului. corectata

ANAFORÁ anaforale s. f. (In Moldova shi in TZara Romaneasca in sec. XVIII XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de catre un mare dregator). 2. Proclamatzie a domnitorului. Din ngr. anafora.

ANAFORÁ anaforale s. f. (Invechit) Raport scris adresat domnitorului de obicei de catre un mare dregator. Se mira cineva cind vede... anaforalele shi hotaririle de acum care in multe rinduri cuprind atit de putzin. Ni sau prilejuit a vide o anafora scrisa pe douazeci coale hirtie. NEGRUZZI S. I 304.

ANAFORÁ anaforale s. f. (Inv.) Raport scris adresat domnitorului (de catre un mare dregator). Ngr. anafora.

anaforà f. odinioara raport catre Domnul tzarii: gatai anaforaua catre Voda? AL. [Gr. mod. ANAFORÀ].

anaforá f. (ngr. anaforá raport. V. anáfora. Sec. 1819. Raport (dare de sama) a unuĭ functzionar catre domn.

anaforá (raport) (inv.) s. f. art. anaforáua g.d. art. anaforálei; pl. anaforále art. anaforálele

anaforá (raport) s. f. art. anaforáua g.d. art. anaforálei; pl. anaforále

anaforá s. f. Partea centrala a Liturghiei ortodoxe corespunzand canonului euharistic care consta dintrun ansamblu de rugaciuni de multzumire de consacrare shi de invocare insotzite de gesturi shi actziuni simbolice in timpul careia se savarsheshte prefacerea sfintelor daruri in sfanta Taina a impartashaniei. Din gr. anafora.