O definiție pentru amănunțitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amănunțitor, ~oare a [At: I. IONESCU, C. 80 / V: -ăru-, ~ăru- (reg) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: amănunți + -tor] (Agr; d. sol) Ușor de sfărâmat, de fărâmițat, de afânat.
Intrare: amănunțitor
amănunțitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||