O definiție pentru amuțitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amuțitúră sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: amuți2] (Rar) Amuțeală.
Intrare: amuțitură
amuțitură
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||