dexonline

info

7 definiții pentru amuși (vb.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMUȘÍ², amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

amușí² vtr [At: LIUBA-IANA, M., 123 / Pzi: ~șesc / E: amuș¹] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș¹ (1) Si: a pănuși, a părui.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

AMUȘÍ², amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amușí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 să amușeáscă

amușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amușeáscă

amușí vb., ind. prez. pers. 1 amúș / amușesc

sursa: DMLR (1981)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Intrare: amuși (vb.)

amuși³ (1 -șesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT402) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amuși	amușire	amușit amușitu‑	amușind amușindu‑	singular	plural
		(a) amuși	amușire	amușit amușitu‑	amușind amușindu‑	amușește	amușiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amușesc	(să) amușesc	amușeam	amușii	amușisem
	a II-a (tu)	amușești	(să) amușești	amușeai	amușiși	amușiseși
	a III-a (el, ea)	amușește	(să) amușească	amușea	amuși	amușise
plural	I (noi)	amușim	(să) amușim	amușeam	amușirăm	amușiserăm amușisem
	a II-a (voi)	amușiți	(să) amușiți	amușeați	amușirăți	amușiserăți amușiseți
	a III-a (ei, ele)	amușesc	(să) amușească	amușeau	amușiră	amușiseră

amuși² (1 -ș) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv

verb (VT332) Surse flexiune: DOR, DMLR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amuși	amușire	amușit amușitu‑	amușind amușindu‑	singular	plural
		(a) amuși	amușire	amușit amușitu‑	amușind amușindu‑	amușă	amușiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amuș	(să) amuș	amușeam	amușii	amușisem
	a II-a (tu)	amuși	(să) amuși	amușeai	amușiși	amușiseși
	a III-a (el, ea)	amușă	(să) amușe	amușea	amuși	amușise
plural	I (noi)	amușim	(să) amușim	amușeam	amușirăm	amușiserăm amușisem
	a II-a (voi)	amușiți	(să) amușiți	amușeați	amușirăți	amușiserăți amușiseți
	a III-a (ei, ele)	amușă	(să) amușe	amușeau	amușiră	amușiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

amuși, amușescverb

1. regional A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. DEX '09 DEX '98 DLRM

etimologie:

amuș DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.