AMUTZÍ amutzesc vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ Fig. A inceta de a vorbi; a tacea a se potoli a se linishti a inceta. Lat. *ammutire (< mutus „mut”).

amutzí² v [At: PSALT. SCH. 121/15 / Pzi: ~tzesc shi (inv) amut / E: lat* ammutire cf mutzi] 12 vir A(shi) pierde graiul. 3 vi (Fig) A ramane k mut. 4 vtrf (Ie) A ~ pe cineva (de gura) A face pe cineva (prin vraja sau argumente hotaratoare) sashi piarda graiul sau sa taca din gura.

amutzí¹ vt [At: DA / Pzi: ~tzesc / E: amutza css] A asmutza.

AMUTZÍ amutzesc vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ Fig. A inceta de a vorbi; a tacea; a se potoli a se linishti a inceta. Lat. *ammutire (< mutus „mut”).

AMUTZÍ amutzesc vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi a deveni mut. ♦ Fig. (Despre fiintze p. ext. despre glas) A inceta de a vorbi sau de a se face auzit; a ramine tacut (k mut). Cind reflectoarele se stinsera shi aparatul cinematografic prinse a tzacani utzor vorbele shopotele amutzira. CAMILAR TEM. 47. Greierul cintaretz neobosit al zilelor de vara amutzise istovit sub umbra inaltzimii ocrotitoare a ierburilor. HOGASH M. N. 172. Pasarea maiastra incepu sa cinte astfel de frumos incit facu sa taca toate muzicile tzi sa amutzeasca totzi cintaretzii. POPESCU B. I 128. ♦ Fig. (Despre obiecte care produc zgomot) A inceta sa mai emita sunete. Acum totul amutzise iar bataia metalica a pendulei... umplea tacerea cu zgomotul ei rece de mashinarie. DUMITRIU B. F. 48. Vorbea cu un vizitiu... shii umbla totodata privirea de jur imprejur sa nu amutzeasca nicovalele sa nu stea lucratorii degeaba. PAS L. I 72. ◊ Tranz. fact. Fig. TZipetele disperate ale familiei Galaciuc au amutzit furia tuturor. SAHIA N. 42. Varianta: mutzí (SADOVEANU Z. C. 291 C. PETRESCU C. V. 249) vb. IV.

AMUTZÍ amutzesc vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ Fig. A inceta de a vorbi; a tacea; a se linishti. [Var.: mutzí vb. IV] Lat. *ammutire (< mutus „mut”).

A AMUTZÍ ~ésc intranz. 1) A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ~ de frica. 2) fig. A inceta de a se manifesta; a tacea. Vocile ~esc. /<lat. ammutire

amutzì v. 1. a (se) face mut;. 2. a ramanea mut (de sfiala sau sperietura); 3. fig. in curand satul in vale amutzeshte EM. [Lat. *ADMUTESCERE].

MUTZÍ vb. IV v. amutzi.

amutzésc v. intr. (lat. ad la shi mutesco. V. mutzesc. Mutzesc devin mut: a amutzit de frica. Nu maĭ ripostez tac: tunurile dushmanuluĭ aŭ amutzit. V. tr. Fac mut: frica la amutzit.

amutzí (a ~) (a deveni mut) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. amutzésc imperf. 3 sg. amutzeá; conj. prez. 3 sa amutzeásca

amutzí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. amutzésc imperf. 3 sg. amutzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. amutzeásca

amutzesc tzeasca 3 conj. tzit prt.

AMUTZÍ vb. 1. v. mutzi. 2. v. inceta.

AMUTZI vb. 1. (MED.) a mutzi. 2. a disparea a inceta a se linishti a mutzi a se potoli a se stinge. (Toate zgomotele au ~ in strada.)

A amutzi ≠ a se auzi

amutzí (tzésc ít) vb. A deveni mut. Mr. amutzascu. Lat. *ammutῑre (Pushcariu 86; CandreaDens. 1191; DAR) cf. it. ammutire. Cf. mut. Der. amutzeala s. f. (amutzire).