amríta subst. Băutură a nemuririi pe care o beau zeii vedici și oamenii hărăziți să ajungă în cer, a cărei legendă este legată de războiul contra demonilor, când zeii, obosiți, l-au rugat pe Vișnu să le dăruiască nemurirea. – Cuv. indian.

AMRITA (cuv. sanscrit „fără moarte”) subst. Elixirul nemuririi în mitologia hindusă, corespunzînd ambroziei în mitologia greacă. La origine, probabil sucul plantei soma, din care se prepară un vin ritual, dulce.