amfiox sm [At: DA ms / V: (if lat) ~us / Pl: ~ocshi / E: fr amphioxus] (Zlg) Mic animal acvatic in forma de peshte a carui structura face legatura dintre nevertebrate shi vertebrate.

AMFIÓX s.m. (Zool.) Animal marin din increngatura cordatelor avand forma unui peshte ascutzit la cele doua extremitatzi. [Var. amfioxus amphioxus s.m. / < fr. amphioxus cf. gr. amphi in ambele partzi oxys ascutzit].

AMFIÓX s. m. animal marin mic acraniat din increngatura protocordatelor k un peshtishor ascutzit la cele doua extremitatzi. (< fr. amphioxus)

amfioxús sm vz amfiox

AMFIÓXUS s.m. v. amfiox.

AMPHIÓXUS s.m. v. amfiox.

*anfióx m. pl. cshĭ (vgr. amphioxos ascutzit la capete). Zool. Un peshte cu un organizm foarte simplu shi fara creĭer shi care formeaza treapta de la ascidiĭ la vertebrate. Fals amf.

amfióx (fiox) s. m. pl. amfiócshi

amfióx s. m. (sil. fiox) pl. amfiócshi

AMFI₁ „in doua feluri din ambele partzi dublu” □ gr. amphi „in mijloc imprejur” > fr. amphi germ. id. engl. id. > rom. amfi. □ ~artroza (v. artroza) s. f. articulatzie anatomica prezentind un grad limitat de mobilitate; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza amfibienii vertebrate tetrapode care traiesc in apa shi pe uscat; ~biont (v. biont) adj. s. n. (organism) care poate trai atit in apa cit shi pe uscat; ~bioza (v. bioza) s. f. posibilitate de vietzuire in doua medii diferite; ~biu (v. biu) adj. s. n. 1. s. n. shi adj. (Planta sau animal) cu viatza terestra shi acvatica. 2. adj. Care are o natura mixta sau care prezinta un aspect dublu; ~bol (v. bol) s. m. mineral care contzine silicatzi hidratatzi de magneziu fier sodiu calciu shi aluminiu; ~bolie (v. bolie) s. f. constructzie sintactica defectuoasa datorita careia o propozitzie sau o fraza are un sens echivoc; ~brah (v. brah) s. m. picior de vers format dintro silaba lunga precedata shi urmata de doua silabe scurte; ~brie (v. brie) s. f. incetare a dezvoltarii in lungime a organelor unor plante procesul de creshtere continuinduse numai in grosime; ~carp (v. carp) adj. (despre plante) care produce fructe aerocarpice shi geocarpie; ~carpie (v. carpie) s. f. 1. Caracteristica a unor plante de a forma doua tipuri de flori shi de fructe. 2. Maturizare a fructelor aflate o parte in aer shi o parte in sol; ~carpogen (v. carpo₁ v. gen₁) adj. care produce fructe pe sol dar cu maturatzie subterana; ~centric (v. centric) adj. care incepe shi se sfirsheshte in acelashi vas arterial sau venos; ~cite (v. cit) s. n. pl. celule situate in jurul unei celule nervoase dintrun ganglion; ~clin (v. clin) adj. cu descendentzi dintre care unii seamana cu una dintre speciile parentale iar altzii cu cealalta; ~clor (v. clor) adj. care este verde de jurimprejur; ~cotil (v. cotil) adj. cu cotiledoanele concrescute; ~cotilie (v. cotilie) s. f. concreshtere a cotiledoanelor; ~criptofite (v. cripto v. fit) s. f. pl. plante cu organe vegetative amfibii care cresc in mlashtini; ~cromie (v. cromie) s. f. policromie*; ~derma (v. derma) s. f. 1. Membrana externa a cortexului. 2. Cuticula epidermica; ~diploid (v. diplo v. id) s. m. hibrid rezultat din specii parentale diploide; ~fite (v. fit). s. f. pl. plante care traiesc atit in apa cit shi pe uscat; ~floic (v. floic) adj. (despre plante) care prezinta floem intern shi extern de ambele partzi ale xilemului; ~fotic (v. fotic) adj. (despre vegetale) care este heliofil primavara shi sciofil toamna; ~gam (v. gam) adj. care prezinta fecundatzie uneori endogamica alteori exogamica; ~gamie (v. gamie) s. f. copulatzie a doua celule sexuate din care rezulta perechi de nuclee conjugate; ~gastrie (v. gastrie) s. f. aparitzie de organe stipelare pe fatza ventrala a hepaticelor frunzoase; ~gen (v. gen₁) adj. 1. Cu origine dubla. 2. (Despre organe vegetale) Cu creshtere la ambele extremitatzi; ~genetic (v. genetic) adj. rezultat in urma unui proces de fecundatzie; ~geneza (v. geneza) s. f. amfigonie*; ~geu (v. geu) adj. (despre plante) care creshte aproape pe tot globul pamintesc; ~gin (v. gin) adj. (despre anteridii) care se lipeshte de oogon inconjurind piciorul acestuia ~gonie (v. gonie) s. f. reproducere sexuata la cele mai multe talofite in care gametzii provin de la indivizi deosebitzi; sin. amfigeneza; ~mixie (v. mixie₁) s. f. inmultzire in care zigotul se formeaza dupa fuzionarea gametzilor de sex opus; sin. cariomixie; ~morf (v. morf) adj. care prezinta amfimorfie; ~morfie (v. morfie) caracteristica a unor organe vegetale sau animale de a se prezenta sub doua infatzishari deosebite; sin. amfimorfism; ~ox (v. ox) s. m. animal acraniat marin din increngatura cordatelor cu corpul pisciform transparent shi ascutzit la cele doua extremitatzi; ~plasma (v. plasma) s. f. plasma inca neseparata in nucleu shi citoplasma prezenta la bacterii shi cianoficee; ~plastie (v. plastie) s. f. modificare morfologica a cromozomilor sub influentza citoplasmei la hibrizi; ~pode (v. pod) s. n. pl. ordin de crustacee cu corpul comprimat lateral fitofage sau microfage cu doua feluri de picioare unele pentru sarit shi altele pentru inotat; ~sarc (v. sarc) s. n. baca indehiscenta shi multisperma cu pericarpul consistent shi cu mezocarpul carnos; ~sperm (v. sperm) s. n. invelishul extern al semintzei; ~spor (v. spor) s. m. mezospor* (1 2); ~teciu (v. teciu) s. n. 1. Strat celular extern care inconjoara tzesutul sporangial al capsulei de la mushchi. 2. Invelish extern al apoteciului de la licheni; ~ten (v. ten) s. n. stadiu al profazei meiotice de la inceputul imperecherii cromozomilor omologi; ~tochie (~tokie ~tohie) (v. tochie) s. f. tip de partenogeneza in cazul careia din ovulul fecundat pot rezulta indivizi masculi shi femeli; ~trih (v. trih) adj. 1. Care este paros pe ambele partzi. 2. (Despre bacterii) Cu cili la fiecare pol; ~trofie (v. trofie) s. f. perioada in care lastarul anizofil are dezvoltarea maxima a frunzelor shi mugurilor pe partzile laterale ale tulpinii; ~trop (v. trop) adj. 1. Curbat in forma de potcoava. 2. (Despre plante) Cu ovulul rasturnat asha incit hilul are o pozitzie mediana.^[1]