O definiție pentru amorțitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amorțitúră sf [At: MARIAN, S. R. I, 236 / Pl: ~ri / E: amorți + -itură] (Pop; rar) Stare anormală care se manifestă prin amorțire (5) temporară totală sau parțială a corpului.
Intrare: amorțitură
amorțitură
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||