AMÓNTE s. n. (In loc. adv.) In amonte = in susul apei catre izvor. Din it. amonte.

amónte av [At: SADOVEANU V. F. 29 / V: amont / E: fr amont] (D. un punct pe cursul unei ape; in opozitzie cu aval; ilav) In ~ (de)... Situat mai in susul apei (decat alt punct).

AMÓNTE adv. (In loc. adv.) In amonte = in susul apei catre izvor. Din it. a monte.

AMÓNTE adv. (In opozitzie cu aval; numai in loc. adv.) In amonte (in legatura cu situatzia unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de izvor (in comparatzie cu alt punct). [Pastravului] trebuie sai arunci momeala ori in susul apei (peshtele stind intors cu botul in amonte) ori dupa un obstacol. SADOVEANU V. F. 66. (Substantivat) In amontele riului se cheama «la Tartarau». SADOVEANU V. F. 25.

AMÓNTE adv. (In expr.) In amonte (in legatura cu situatzia unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de izvor (in comparatzie cu alt punct). It. a monte.

AMÓNTE s.n. (op. aval) Partea locul de unde coboara un curs de apa. ◊ In amonte = (referitor la situatzia unui punct de pe cursul unei ape) = in susul apei spre izvor. [< it. a monte fr. amont < lat. ad montem catre munte].

AMÓNTE s. n. in ~ = situat pe cursul superior al unui rau spre izvor. (< it. a monte)

AMÓNTE n. Loc de unde izvorashte un curs de apa. ◊ In ~ in susul apei. /<it. a monte

amónt av vz amonte

amónte s. n.

amónte adv.