AMIROSI vb. (Mold.) 1. A simți un miros. Florile grădinilor lui degetele streine le-au cules și nasul celui necunoscut le-au amirosit. CD 1698, 11^r. Armăsariul, precum am dzis, din toate părțile amirosindu-l, și despre partea botului vini. CI, 101; cf. CI, 100; CD 1770, 12^v. ♢ Fig. Cineva carile macar cît de puțin citeala sfintelor și a profanelor... scrisori va fi amirosit, ...tăgăduitoriu să fie a să afla nu poate. CANTEMIR, HR., s. v. mirosi. 2. A presimți, a intui, a bănui. Vădzind Catargiul lucrurile într-alt chip și amirosind că... va să-l oprească și să-l trimită la împărăție, au dat Catargiul știre la boieri. M. COSTIN, s. v. mirosi. Etimologie: pref. a- + mirosi. Cf. apuți, aulma, nădăi.

amirosì v. Mold. 1. a adulmeca; 2. a mirosi: văzduhul lin, răcoare, a crin amirosia AL. [V. mirosi].