amfibiu ~ie [At: NEGRUZZI S. I 10/ Pl: ~i / E: fr amphibie] 1 a (D. plante shi animale) Care poate trai shi pe pamant shi in apa (in baltzi care pot scadea in cazul plantelor). 2 a (Fig) Care are o natura sau un aspect dublu care tzine de doua stari in acelashi timp. 34 smf a (Teh; shis vehicul ~) (Vehicul) cu caroseria transformata pentru a merge pe uscat shi a pluti shi pe apa. 5 sf (Zlg) Animal care are in primele faze ale dezvoltarii lui branhii (putand respira in apa) iar mai tarziu plamani. Cf batracian.

AMFÍBIU¹ amfibii s. n. Avion de tip vechi prevazut cu rotzi shi cu plutitori pentru a se inaltza shi a cobori atit (de) pe uscat cit shi (de) pe apa. ♦ Automobil sau tanc special construit pentru a putea merge shi pe uscat shi pe apa. ◊ (Adjectival) Automobil amfibiu. Varianta: amfíbie s. f.

AMFÍBIU¹ amfibii s. n. Avion special construit pentru a se inaltza shi a cobori atat (de) pe uscat cat shi (de) pe apa; automobil sau tanc special construit pentru a putea merge atat pe uscat cat shi pe apa. Fr. amphibie (< gr.).

AMFÍBIU IE adj. s.m. shi f. 1. (Animal) care traieshte in apa shi pe uscat sau care are o faza de dezvoltare in apa shi alta pe uscat. ♦ (Despre vehicule) Adaptat pentru a putea functziona shi circula pe apa shi pe uscat. 2. (Fig.) Care are o natura dubla care apartzine de stari deosebite. // s.n. Avion de tip vechi capabil atat sa aterizeze cat shi sa amerizeze. ♦ (shi s.f.) Automobil sau tanc echipat special pentru a putea merge shi prin apa. [< fr. amphibie cf. gr. amphi de amandoua partzile bios viatza].

AMFÍBIU IE I. adj. s. m. f. (animal planta) cu viatza terestra shi acvatica. ◊ (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa shi pe apa. II. s. n. avion de tip vechi capabil atat sa aterizeze cat shi sa amerizeze. ◊ (shi s. f.) automobil tanc special construit pentru a se deplasa atat pe uscat cat shi pe apa. (< fr. amphibie)

AMFÍBIE s. f. v. amfibiu¹.

*anfíbiŭ ie adj. (vgr. amphibios d. amphi in amindoŭa partzile shi bios viatza). Zool. Care poate trai shi in aer shi in apa k foca broasca crocodilu sh. a. Fig. Iron. Nehotarit cu doŭa parerĭ: om anfibiŭ. S. n. pl. Ordin de mamifere (foca morsa) shi subdiviziune de reptile (broasca salamandra) care traĭesc shi in apa shi pe uscat. Fals amf.

amfíbiu² [biu pron. bĭu] s. n. art. amfíbiul; pl. amfíbii art. amfíbiile (bii)

amfíbiu s. n. [biu pron. biu] art. amfíbiul; pl. amfíbii art. amfíbiile (sil. bii)

amfibiu

amfibiu amfibie biei gen. a.

AMFIBIU aeroamfibiu (V.).

AMFI₁ „in doua feluri din ambele partzi dublu” □ gr. amphi „in mijloc imprejur” > fr. amphi germ. id. engl. id. > rom. amfi. □ ~artroza (v. artroza) s. f. articulatzie anatomica prezentind un grad limitat de mobilitate; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza amfibienii vertebrate tetrapode care traiesc in apa shi pe uscat; ~biont (v. biont) adj. s. n. (organism) care poate trai atit in apa cit shi pe uscat; ~bioza (v. bioza) s. f. posibilitate de vietzuire in doua medii diferite; ~biu (v. biu) adj. s. n. 1. s. n. shi adj. (Planta sau animal) cu viatza terestra shi acvatica. 2. adj. Care are o natura mixta sau care prezinta un aspect dublu; ~bol (v. bol) s. m. mineral care contzine silicatzi hidratatzi de magneziu fier sodiu calciu shi aluminiu; ~bolie (v. bolie) s. f. constructzie sintactica defectuoasa datorita careia o propozitzie sau o fraza are un sens echivoc; ~brah (v. brah) s. m. picior de vers format dintro silaba lunga precedata shi urmata de doua silabe scurte; ~brie (v. brie) s. f. incetare a dezvoltarii in lungime a organelor unor plante procesul de creshtere continuinduse numai in grosime; ~carp (v. carp) adj. (despre plante) care produce fructe aerocarpice shi geocarpie; ~carpie (v. carpie) s. f. 1. Caracteristica a unor plante de a forma doua tipuri de flori shi de fructe. 2. Maturizare a fructelor aflate o parte in aer shi o parte in sol; ~carpogen (v. carpo₁ v. gen₁) adj. care produce fructe pe sol dar cu maturatzie subterana; ~centric (v. centric) adj. care incepe shi se sfirsheshte in acelashi vas arterial sau venos; ~cite (v. cit) s. n. pl. celule situate in jurul unei celule nervoase dintrun ganglion; ~clin (v. clin) adj. cu descendentzi dintre care unii seamana cu una dintre speciile parentale iar altzii cu cealalta; ~clor (v. clor) adj. care este verde de jurimprejur; ~cotil (v. cotil) adj. cu cotiledoanele concrescute; ~cotilie (v. cotilie) s. f. concreshtere a cotiledoanelor; ~criptofite (v. cripto v. fit) s. f. pl. plante cu organe vegetative amfibii care cresc in mlashtini; ~cromie (v. cromie) s. f. policromie*; ~derma (v. derma) s. f. 1. Membrana externa a cortexului. 2. Cuticula epidermica; ~diploid (v. diplo v. id) s. m. hibrid rezultat din specii parentale diploide; ~fite (v. fit). s. f. pl. plante care traiesc atit in apa cit shi pe uscat; ~floic (v. floic) adj. (despre plante) care prezinta floem intern shi extern de ambele partzi ale xilemului; ~fotic (v. fotic) adj. (despre vegetale) care este heliofil primavara shi sciofil toamna; ~gam (v. gam) adj. care prezinta fecundatzie uneori endogamica alteori exogamica; ~gamie (v. gamie) s. f. copulatzie a doua celule sexuate din care rezulta perechi de nuclee conjugate; ~gastrie (v. gastrie) s. f. aparitzie de organe stipelare pe fatza ventrala a hepaticelor frunzoase; ~gen (v. gen₁) adj. 1. Cu origine dubla. 2. (Despre organe vegetale) Cu creshtere la ambele extremitatzi; ~genetic (v. genetic) adj. rezultat in urma unui proces de fecundatzie; ~geneza (v. geneza) s. f. amfigonie*; ~geu (v. geu) adj. (despre plante) care creshte aproape pe tot globul pamintesc; ~gin (v. gin) adj. (despre anteridii) care se lipeshte de oogon inconjurind piciorul acestuia ~gonie (v. gonie) s. f. reproducere sexuata la cele mai multe talofite in care gametzii provin de la indivizi deosebitzi; sin. amfigeneza; ~mixie (v. mixie₁) s. f. inmultzire in care zigotul se formeaza dupa fuzionarea gametzilor de sex opus; sin. cariomixie; ~morf (v. morf) adj. care prezinta amfimorfie; ~morfie (v. morfie) caracteristica a unor organe vegetale sau animale de a se prezenta sub doua infatzishari deosebite; sin. amfimorfism; ~ox (v. ox) s. m. animal acraniat marin din increngatura cordatelor cu corpul pisciform transparent shi ascutzit la cele doua extremitatzi; ~plasma (v. plasma) s. f. plasma inca neseparata in nucleu shi citoplasma prezenta la bacterii shi cianoficee; ~plastie (v. plastie) s. f. modificare morfologica a cromozomilor sub influentza citoplasmei la hibrizi; ~pode (v. pod) s. n. pl. ordin de crustacee cu corpul comprimat lateral fitofage sau microfage cu doua feluri de picioare unele pentru sarit shi altele pentru inotat; ~sarc (v. sarc) s. n. baca indehiscenta shi multisperma cu pericarpul consistent shi cu mezocarpul carnos; ~sperm (v. sperm) s. n. invelishul extern al semintzei; ~spor (v. spor) s. m. mezospor* (1 2); ~teciu (v. teciu) s. n. 1. Strat celular extern care inconjoara tzesutul sporangial al capsulei de la mushchi. 2. Invelish extern al apoteciului de la licheni; ~ten (v. ten) s. n. stadiu al profazei meiotice de la inceputul imperecherii cromozomilor omologi; ~tochie (~tokie ~tohie) (v. tochie) s. f. tip de partenogeneza in cazul careia din ovulul fecundat pot rezulta indivizi masculi shi femeli; ~trih (v. trih) adj. 1. Care este paros pe ambele partzi. 2. (Despre bacterii) Cu cili la fiecare pol; ~trofie (v. trofie) s. f. perioada in care lastarul anizofil are dezvoltarea maxima a frunzelor shi mugurilor pe partzile laterale ale tulpinii; ~trop (v. trop) adj. 1. Curbat in forma de potcoava. 2. (Despre plante) Cu ovulul rasturnat asha incit hilul are o pozitzie mediana.^[1]