3 definiții pentru amentaceu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMENTACÉU, -ÉE I. adj. amentiform. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, cu flori apetale, dispuse în ament. (< fr. amentacé/es/)
*amentacéŭ, -ée adj. (d. ament cu sufixu -aceŭ). Bot. Care produce amente: arbore amentaceŭ. S. f. pl. O familie de plante lemnoase care produc amente, ca la salcie, plop, nuc, alun, ulm, anin, stejar ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amentacee n. pl. familie de plante lemnoase ale căror flori sunt dispuse ca ale nucului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: amentaceu
amentaceu adjectiv
| adjectiv (A103) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)