AMENINTZÁ amenintz vb. I. Tranz. 1. A arata intentzia de a face rau cuiva (pentru al intimida sau pentru a obtzine ceva de la el). 2. A face un gest de amenintzare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata sa... a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anuntza a vesti a prevesti ceva rau primejdios. Lat. *amminaciare (< minaciae „amenintzari”).

amenintza [At: CORESI ap. HEM 1046 / Pzi: amenintz / V: (inv) amanun~ ~nitza ~erintza (ivr) ~elintza amelitza melitza melitzi menintza / E: lat *amminaciare < minaciae „amenintzari”] 1 vt (Inv; if melitza) A provoca pe cineva prin mimica. 2 vt (Inv) A face (cu mana) un gest poruncitor adresat cuiva. 3 vt (Inv) A pomeni. 45 vt vi (Construit cu „asupra” sau „catra”; instrumentul actziunii este in acuzativ shi este introdus de „cu”) A arata intentzia de a face rau cuiva (pentru al intimida sau) pentru a obtzine ceva. 6 vt A constitui o primejdie pentru (cineva sau) ceva. corectata

AMENINTZÁ aménintz vb. I. Tranz. 1. A arata intentzia de a face rau cuiva (pentru al intimida sau pentru a obtzine ceva de la el). 2. A face un gest de amenintzare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata sa... a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anuntza a vesti a prevesti ceva rau primejdios. Lat. *amminaciare (< minaciae „amenintzari”).

AMENINTZÁ aménintz vb. I. Tranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu» sau de o completiva directa) 1. A manifesta fatza de cineva intentzia de ai face rau (de obicei cu scopul de al intimida sau de a obtzine ceva). [Arendashul] i gonea amenintzindui cu gardienii shi cu jandarmii k sashi dea seama ei k aci... el are putere shi mai mare. PAS L. I 124. Ba inca ma shi amenintzat k... are sa porunceasca sa ma intinda la scara. CREANGA A. 159. SHapoi sencrunta SHii amenintza Sai puie de vii Chiar in temelii. ALECSANDRI P. P. 187. 2. (Cu determinari introduse prin prep. «cu») A face un gest de amenintzare. Ma amenintza cu batzul. ◊ Absol. Spunea ceva shi amenintza cu mina. PAS L. I 56. Il auzi Manole? a amenintzat cu degetul duhul meu de groaza. SADOVEANU N. F. 7. Mihaila Cu sabian mina Dacasha vedea Cu ea cadia SHi amenintza. TEODORESCU P. P. 36. ◊ Intranz. Daca vazu... k nu este chip a scapa cu fatza curata se opri in loc amenintza asupra lor shi sa facura stane de piatra. ISPIRESCU L. 302. 3. A reprezenta sau a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. Focarele de paludism amenintza sanatatea locuitorilor din jurul baltzilor shi mlashtinilor In cea dintii epoca a intemeierii principatelor... care coprinde tot secolul al XIVlea (de la 1290 pina la 1418) vedem ta aceste state se vazura mai intii amenintzate in natzionalitate shi existentza lor politica. BALCESCU O. II 12. 4. A fi gata sa... a fi pe punctul de a... Pe coperish mushchiul verde crescuse in voia cea buna inlauntru ploaia facuse gropi iar peretzii umezi amenintzau sa cada. DUNAREANU N. 16. 5. (Invechit; cu complement direct) A anuntza a vesti (o primejdie). In minai buzduganul domnesc caren razboaie K bratzul carel poarta in veci nu se indoaie. SHi pe deasuprai steagul amenintzind furtuna. ALECSANDRI P. A. 145. K umbre fioroase Ce ies din intunerec o crimaamenintzind. ALEXANDRESCU P. 144.

AMENINTZÁ aménintz vb. I. Tranz. 1. A manifesta fatza de cineva intentzia de ai face rau (pentru al intimida sau pentru a obtzine ceva). SHapoi sencrunta SHii amanintza Sai puie de vii Chiar in temelii (ALECSANDRI). 2. A face un gest de amenintzare. Spunea ceva shi amenintza cu mana (PAS). 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. Baltzile neasanate amenintza sanatatea locuitorilor. 4. A fi gata sa... a fi pe punctul de a... Peretzii umezi amenintzau sa cada (DUNAREANU). 5. (Rar) A anuntza a vesti a prevesti (ceva). Umbre fioroase Ce ies din intunerec o crima amenintzand (ALEXANDRESCU). Lat. *amminaciare (< minaciae „amenintzari”).

A AMENINTZÁ aménintz tranz. 1) (fiintze) A speria cu o pedeapsa printro vorba sau printrun gest (pentru a intimida sau pentru a obtzine ceva). 2) A avertiza cu un gest asupra eventualelor consecintze. 3) A pune in primejdie; a face sa fie in primejdie. 4) A fi gata sa...; a fi pe punctul de... 5) inv. A semnaliza prin sine insushi; a prevesti. /<lat. amminaciare

amenintzà v. 1. a infricosha cu o pedeapsa; 2. a face semn de amenintzare: amenintza asupra lor shi se facura stane de piatra ISP.; 3. (galicism) a fi de temut: casa amenintza sa caza. [Lat. *ADMINACIARE din MINACIAE amenintzari de unde shi forma secundara amerintzà; sensul 3 dupa fr. menacer].

melitza² v vz amenintza

menintza v vz amenintza

aménintz (est) shi íntz (vest) a á v. tr. (lat. *amminentiare saŭ *eminentiare d. éminens éntis part. luĭ eminére a fi proeminent minaciae amenintzarĭ; it. minaciare pv. menasar fr. menacer sp. amenazar pg. ameaçar). 1. Fac amenintzarĭ: a amenintza pe cineva cu sabia cu moartea. 2. L. V. Mold. Mentzionez. 3. Fig. (dupa fr.) Is aproape sa inspir teama sa nu: apele amenintza sa se reverse casa amenintza sa cada. 4. V. intr. Fac un semn orĭ gest de amenintzare: batrinu amenintza cu toĭagu asupra lor. SHi rintz. Vechĭ shi azĭ Olt. amelíntz. Vechĭ shi meníntz „amenintz” shi (a)mélitz „amenintz” shi „mentzionez”.

1) mélitz a á V. amenintz.

amenintzá (a ~) vb. ind. prez. 3 aménintza

amenintzá vb. ind. prez. 1 sg. aménintz 3 sg. shi pl. aménintza

amenintza (ind. prez. 1 sg. amenintz 3 sg. shi pl. amenintza)

amenintz.

AMENINTZÁ vb. 1. (prin Transilv.) a manantzala. (La ~ cu degetul.) 2. a pandi (fig.) a pashte. (Il ~ o mare primejdie.) 3. a periclita a primejdui. (Aceasta situatzie i ~ viatza.)

AMENINTZA vb. 1. (prin Transilv.) a manintzala. (La ~ cu degetul.) 2. a pindi (fig.) a pashte. (Il ~ o mare primejdie.) 3. a periclita a primejdui. (Aceasta situatzie i ~ viatza.)

amenintzá (amenintzát amenintzát) vb. A arata intentzia de a face rau cuiva. Var. (a)meni(n)tza (a)meli(n)tza (inv.) La. *ammῑnaciāre de la minaciae „amenintzare” (Pushcariu 77; DAR; REW 5584); cf. it. minacciare (sicil. amminazzari) prov. cat. menassar fr. menacer sp. amenazar port. ameaçar. Dupa Philippide Principii 98 din lat. minitor „a amenintza”. Der. amenintzator adj. (care amenintza); amenintzatura s. f. (amenintzare).