6 definitzii pentru ambuscat (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
AMBUSCÁT ambuscatzi adj. s. m. (Frantzuzism) (Soldat) dispensat de obligatziile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. Din fr. embusqué.
AMBUSCÁT ambuscatzi adj. s. m. (Frantzuzism) (Soldat) dispensat de obligatziile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. Din fr. embusqué.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ambuscat sm am [At: DEX2 / Pl: ~atzi / E: fr embusqué] (Frm) 14 (Soldat) dispensat de obligatziile grele ale serviciului militar (sau scutit de lupta pe front).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AMBUSCÁT A adj. s.m. (Liv.) (Militar) scutit de instructzie shi front fara motive serioase; invartit. [< fr. embusqué].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
AMBUSCÁT A adj. s. m. (militar) scutit de instructzie shi front; invartit. (< fr. embusqué)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ambuscát adj. m. pl. ambuscátzi; f. sg. ambuscáta pl. ambuscáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ambuscát s. m. pl. ambuscátzi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: Ortografic, DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ambuscat, ambuscatzisubstantiv masculin ambuscat, ambuscataadjectiv
- 1. (Soldat) dispensat de obligatziile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. DEX '09 DEX '98 MDA2
- diferentziere (Militar) scutit de instructzie shi front fara motive serioase. DNsinonime: invartit
etimologie:
- embusqué DEX '09 DEX '98 MDA2 DN