ÁMBII, -BELE num. col. Amândoi. – Din it. ambe, lat. ambo, -ae.

ambii, ~bele nc [At: NEGRUZZI, S. I, 42 / E: it ambe] Amândoi.

ÁMBII, -ELE, num. col. Amândoi. – Din it. ambe, lat. ambo, -ae.

ÁMBII, -ELE num. col. (Precedă substantivul) Amîndoi. Meleli înfipse ambii pinteni în coastele armăsarului. NEGRUZZI, S. I 42. (În forma învechită ambe) Curierul de ambe sexe [titlu]. ◊ Toți provințialii de ambe sexe năvălesc la dînsul. NEGRUZZI, S. I 239. – Variantă: (învechit) ámbe num. col. f.

ÁMBII, -ELE, num. col. (Adesea pronume) Amândoi. – It. ambe (lat. lit. ambo).

ÁMBII, -ELE num. col. Amândoi. [< it. ambo].

ÁMBII, -ELE num. col. amândoi. (< lat. ambo, -ae, it. ambe)

ÁMBII ~ele num. Și unul și altul; amândoi. /<lat. ambo, ~ae, it. ambe

*ambiĭ, ambele num. (lat. ambo, ambae). Amîndoĭ: ambiĭ ochĭ, ambele mînĭ, ambelor malurĭ (tot-de-una articulat și pus înainte). – Fals ambe malurile. Fals și „Curieru de ambe sexe” (îld. ambele sexe).

ÁMBE num. col. f. v. ambii.

ambi num. amândoi.

!ambii pr. m. pl., adj. pr. m. pl., g.-d. ambilor; f. ambele, g.-d. ambelor (Ambii (elevi) au promovat.)

ámbii num. m., g.-d. ámbilor; f. ámbele, g.-d. ámbelor

ámbii num. m., g.-d. ámbilor; f. ámbele, g.-d. ámbelor

ambii, -bele.

ÁMBII num. v. amândoi.

AMBII num. amîndoi. (~ au venit acolo.)

ámbi adj. – Amîndoi. It. ambi (Pușcariu 777; DAR). Din lat. ambo a existat în rom. un rezultat direct, îmbi, care s-a pierdut în concurență cu forma neol.

CURIER DE AMBE SEXE, prima revistă literară din Țara Românească, supliment al ziarului „Curierul românesc”. A apărut la București, bilunar, între 1837 și 1847, sub conducerea lui I. Heliade Rădulescu.