amaránt sm [At: ENC. ROM. I, 135 / E: lat amarantus] 1 (Bot) Arbore din familia leguminoaselor, originar din America de Sud, cu lemn fin, de culoare violacee, cu structură compactă și fină, folosit pentru obiecte ornamentale, din care se extrage esența de terebentină, cunoscută sub numele de „balsam de copahu” (Copaifera bracteata). 2 Colorant roșu albăstrui.

AMARÁNT s.m. Plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe. ♦ Colorant roșu-albăstrui. [Cf. fr. amarante, lat. amarantus].

AMARÁNT s. n. I. plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe II. adj. inv., s. n. (colorant) roșu-violet. (< fr. amarante, lat. amarantus)

AMARÁNT, amaranți s.m. 1. Plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici roșii, galbene sau albe catifelate. 2. Colorant roșu-albăstrui obținut din această plantă. – Din fr. amarante, lat. amarantus.

AMARÁNT ~ți m. 1) Plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici roșii, galbene sau albe catifelate. 2) Colorant roșu-albăstrui obținut din această plantă. /<fr. amarante, lat. amarantus

amarant m. floare de toamnă de un purpuriu catifelat: la cei vechi amarantul, din cauza perzistenței florilor sale, era simbolul nemuririi și se consacra emorților¹.^[1]

*amaránt m. (vgr. amárantos, d. a-, nu, și maratno, veștezesc. V. marazm. Bot. O plantă tomnatică cultivată p. frumoasele eĭ florĭ purpuriĭ și catifelate. V. știr.

amaránt s. m., pl. amaránți