16 definitzii pentru altercatzie

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ALTERCÁTZIE altercatzii s. f. Schimb violent de cuvinte intre doua sau mai multe persoane. Din fr. altercation lat. altercatio onis.

altercatzie sf [At: CALINESCU E. O. II 34 / V: (inv) ~iune (pl: ~ni) / Pl: ~i / E: fr altercation] 1 Schimb violent de cuvinte. 2 (Pex) Cearta.

ALTERCÁTZIE altercatzii s. f. (Livr.) Schimb violent de cuvinte intre doua sau mai multe persoane. Din fr. altercation lat. altercatio onis.

ALTERCÁTZIE altercatzii s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; cearta. Am avut cu ea shi altercatzii. IBRAILEANU A. 28. Varianta: altercatziúne (DUMITRIU B. F. 161) s. f.

ALTERCÁTZIE altercatzii s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; cearta. Fr. altercation (lat. lit. altercatio onis).

ALTERCÁTZIE s.f. Cearta; disputa violenta schimb de cuvinte grele. [Gen. iei var. altercatziune s.f. / cf. fr. altercation lat. altercatio].

ALTERCÁTZIE s. f. cearta; disputa violenta. (< fr. altercation lat. altercatio)

ALTERCÁTZIE ~i f. livr. Schimb de insulte; disputa violenta; cearta; sfada. [G.D. altercatziei; Sil. tzie] /<fr. altercation lat. altercatio ~onis

altercatziune sf vz altercatzie

ALTERCATZÍUNE s. f. V. altercatzie.

ALTERCATZIÚNE s.f. v. altercatzie.

*altercatziúne f. (lat. altercátio ónis). Schimb de vorbe cearta. SHi átzie.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

altercátzie (disputa) (tzie) s. f. art. altercátzia (tzia) g.d. art. altercátziei; pl. altercátzii art. altercátziile (tzii)

altercátzie s. f. (sil. tzie) art. altercátzia (sil. tzia) g.d. art. altercátziei; pl. altercátzii art. altercátziile (sil. tzii)

Intrare: altercatzie
altercatzie substantiv feminin
  • silabatzie: -tzi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altercatzie
  • altercatzia
plural
  • altercatzii
  • altercatziile
genitiv-dativ singular
  • altercatzii
  • altercatziei
plural
  • altercatzii
  • altercatziilor
vocativ singular
plural
altercatziune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altercatziune
  • altercatziunea
plural
  • altercatziuni
  • altercatziunile
genitiv-dativ singular
  • altercatziuni
  • altercatziunii
plural
  • altercatziuni
  • altercatziunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

altercatzie, altercatziisubstantiv feminin

  • 1. Schimb violent de cuvinte intre doua sau mai multe persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Am avut cu ea shi altercatzii. IBRAILEANU A. 28. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.