6 definiții pentru alinătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Alina + suf. -ătură.
ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Alina + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
alinătúră sf [At: SADOVEANU, V. F. 83 / Pl: ~ri / E: alina + -(ă)tură] 1 Alinare. 2 (Reg) Pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate. 3 (Reg) Loc (într-un râu) unde apa stă liniștită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. Loc într-un rîu unde apa stă liniștită. Pescarul de păstrăvi la apa Frumoasei pășește din stîncă în stîncă, se încovoaie pe subt cetini... ca să ajungă cu șfichiul muștei pînă la alinătura de sub malul de dincolo. SADOVEANU, V. F. 67.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Din alina + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alinătúră (rar) s. f., g.-d. art. alinătúrii; pl. alinătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alinătúră s. f., g.-d. art. alinătúrii; pl. alinătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alinătură, alinăturisubstantiv feminin
- 1. Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pescarul de păstrăvi la apa Frumoasei pășește din stîncă în stîncă, se încovoaie pe subt cetini... ca să ajungă cu șfichiul muștei pînă la alinătura de sub malul de dincolo. SADOVEANU, V. F. 67. DLRLC
-
etimologie:
- Alina + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09