alimóri smp [At: HEM 874-877 / E: ns cf bg валеморе] (Reg) Sărbători populare însoțite de diferite datini, îndeosebi aceea de a aprinde, în unul sau în mai multe locuri, focul, de a învârti tăciuni aprinși în jurul corpului, în timp ce se strigă „alimori”.

Alimori m. sărbătoare populară la începutul Rusaliilor (în Banat și Transilvania), numită și roata de foc. [După formula Alo, more, more! cu care încep chiuiturile ce strigă flăcăii la această serbare].

alimóri, s. m. pl. – Lăsata secului de brînză. Bg. ale more, exclamație auzită de obicei la sărbătoarea populară respectivă (Philippide, ZRPh., XXXI, 280; DAR).