algă sf [At: LESNEA, I. 111 / Pl: ~lge / E: fr algue] (Bot) Plantă criptogamă, talofită, care crește în apă și în locuri umede și care servește la îngrășarea pământului și la prepararea iodului.

ÁLGĂ, alge, s. f. Plantă inferioară din grupul talofitelor, de culoare verde, brună sau roșie, constituind masa mare a vegetației acvatice marine sau de apă dulce. Algă marină. ◊ [Animalele] s-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene. ANGHEL, PR. 74.

ÁLGĂ, alge, s. f. Plantă inferioară caracterizată prin prezența clorofilei și prin viață în mediul acvatic. – Fr. algue (lat. lit. alga).

ÁLGĂ s.f. Plantă inferioară talofită care crește în mediul acvatic. [< fr. algue, cf. it., lat. alga].

ÁLGĂ s. f. plantă inferioară talofită capabilă de fotosinteză, în mediul acvatic. (< fr. algue, lat. alga)

ÁLGĂ ~ge f. Plantă inferioară acvatică de culoare verde, roșie sau brună, utilizată ca materie primă în industrie și ca nutreț în agricultură. /<fr. algue, lat. alga

algă f. familie de plante cari cresc în apele mai ales sărate, ocupă ultimul rang în regnul vegetal. Ele servesc la îngrășatul pământului și dintr’însele se extrage sodă, potasă, iod.

*álgă f., pl. e (lat. alga). O plantă criptogamă care crește maĭ ales în apele sărate a căreĭ mărime variază de la o miime de milimetru pînă la 4-5 sute de metri. Conține sodiŭ, potasiŭ și ĭod și servește la îngrășarea pămîntuluĭ.

álgă s. f., g.-d. art. álgei; pl. álge

álgă s. f., g.-d. art. álgei; pl. álge

ALGE ALBÁSTRE s. pl. (BOT.) cianoficee (pl.).

ÁLGĂ s.f. Algele comestibile sunt folosite tradițional în bucătăria japoneză (kombu, nori, mekabu, wakame), dar și în cea europeană, îndeosebi în țările nordice, în Marea Britanie și Irlanda (kelp, carrageen / caragheen, Irish moss), proaspete („salată-de-mare”) sau uscate și presate; ele se utilizează și ca materie primă pentru producerea de gelifiante; v. agar-agar.