7 definiții pentru alegătoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.
ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
alegător, ~oare [At: (a. 1755) URICARIUL XIV, 115/11 / Pl: ~i, ~oare / E: alege + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care alege. 3 a (Jur; înv; îs) Boieri ~i Boieri care stabileau (având acest drept) delimitarea oficială a moșiilor. 4-5 smf, a (Reg) (Persoană) cu gust delicat la mâncare și pretențios. 6-7 smf, a (Persoană) care are dreptul de a vota la alegeri Si: elector, votant. 8-9 smf, a (Persoană) care votează.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEGĂTÓR, -ORE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. Fiecare deputat este obligat să dea socoteală în fața alegătorilor de activitatea sa și de aceea a organului ales din care face parte. CONST. R.P.R. 45. Certificatul de alegătoare, care-i flutura în mîini, Părea aripă de porumbel alb, îmbăiat în soare. VINTILĂ, O. 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Din alege + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
alegătór, -oáre adj. și s. Care alege (votînd): alegător în colegiu întîĭ. V. elector.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alegătoáre s. f., g.-d. art. alegătoárei; pl. alegătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alegătoáre s. f., g.-d. art. alegătoárei; pl. alegătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
alegător, alegătorisubstantiv masculin alegătoare, alegătoaresubstantiv feminin
-
- Fiecare deputat este obligat să dea socoteală în fața alegătorilor de activitatea sa și de aceea a organului ales din care face parte. CONST. R.P.R. 45. DLRLC
- Certificatul de alegătoare, care-i flutura în mîini, Părea aripă de porumbel alb, îmbăiat în soare. VINTILĂ, O. 39. DLRLC
-
etimologie:
- Alege + sufix -ător. DEX '98 DEX '09