17 definitzii pentru alegatzie
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ALEGÁTZIE alegatzii s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii a unei pareri in sprijinul unei afirmatzii facute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (inv.) alegatziúne s. f.] Din fr. allégation lat. allegatio onis.
alegatzie sf [At: ODOBESCU S. II 279 / P: ~tzie / Pl: ~i / V: ~iune (pl: ni) / E: fr allégation] 1 (Jur) Invocare a unei teorii a unei pareri in sprijinul unei afirmatzii sau pentru a justifica ceva. 2 Afirmatzie. 3 Motiv. 4 Scuza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALEGÁTZIE alegatzii s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii a unei pareri in sprijinul unei afirmatzii facute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Inv.) alegatziúne s. f.] Din fr. allégation lat. allegatio onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ALEGÁTZIE alegatzii s. f. Invocare a unei teorii sau pareri k dovada sau scuza spre a intari afirmatziile facute. Pronuntzat: tzie. Varianta: (invechit) alegatziúne (ODOBESCU S. II 279) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALEGÁTZIE alegatzii s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii sau pareri k dovada sau scuza spre intarirea unei afirmatzii facute. [Var.: (inv.) alegatziúne s. f.] Fr. allégation (lat. lit. allegatio onis).
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ALEGÁTZIE s.f. (Jur.) Invocare a unei pareri a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a intari o afirmatzie. [Gen. iei var. alegatziune s.f. / cf. fr. allégation lat. allegatio].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ALEGÁTZIE s. f. invocare a unei pareri idei etc. pentru a justifica ceva a intari o afirmatzie. (< fr. allégation lat. allegatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ALEGÁTZIE ~i f. jur. Invocare a unei pareri pentru a justifica ceva sau pentru a sprijini o afirmatzie. /<fr. allégation lat. alegatio ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ALEGATZIÚNE s. f. v. alegatzie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ALEGATZIÚNE s. f. v. alegatzie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ALEGATZIÚNE s. f. v. alegatzie.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
alegatziune sf vz alegatzie
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALEGATZIÚNE S. f. v. alegatzie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALEGATZIÚNE s.f. v. alegatzie.
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
alegatzi(un)e f. 1. citarea unei autoritatzi a unui fapt; 2. spusa cuiva asertziune.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*alegatziúne f. (lat. allegátio ónis. V. legatziune). Actziunea de a alega asertziune pretext. SHi átzie.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
alegátzie (tzie) s. f. art. alegátzia (tzia) g.d. art. alegátziei; pl. alegátzii art. alegátziile (tzii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
alegátzie s. f. (sil. tzie) art. alegátzia (sil. tzia) g.d. art. alegátziei; pl. alegátzii art. alegátziile (sil. tzii)
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
alegatzie
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
- silabatzie: -tzi-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alegatzie, alegatziisubstantiv feminin
etimologie:
- allégation DEX '09 DEX '98 DN
- allegatio onis DEX '09 DEX '98 DN