opțiuni

O definiție pentru alduitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALDUITURĂ s. f. (Ban., Criș.) Binecuvîntare. Alduiturĕ. Benedictio. AC, 327. Alduitura fiiului tău. MISC. SEC. XVII, 89v. Alduitura ta să fie î<n>spre noi în toată vreme. CAT. B, 57; cf. FOGARASI, apud TEW; CAT. B, 55. Etimologie: aldui + suf. -tură. Vezi și aldui, alduială, alduit. Cf. aldaș, alduială.

Intrare: alduitură
alduitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alduitură
  • alduitura
plural
  • alduituri
  • alduiturile
genitiv-dativ singular
  • alduituri
  • alduiturii
plural
  • alduituri
  • alduiturilor
vocativ singular —
plural —