8 definiții pentru aian
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aián sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 281 / V: aghi-,[1] ha- / Pl: ~i / E: tc avan] (Dob; îvr) Funcționar turcesc pus în fruntea administrației unei comune sau raiale.
- Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
aian m. primarul unui oraș turcesc: ținuturile turcești de lângă Dunăre erau administrate de către un aian. [Turc. AYAN, lit. ochii, adică priveghetorii Statului].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aĭán m., pl. aĭenĭ (turc. [d. ar.] aĭan). Vechĭ. Primar turcesc. Notabil. – Și aghĭan și haĭan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haian sm vz aian
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aghĭán, V. aĭan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haĭán, V. aĭan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a’jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
aián, aiáni, s.m. (înv. și reg.) notabil, primar turcesc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M23) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
aian, aianisubstantiv masculin
- 1. Funcționar turcesc pus în fruntea administrației unei comune sau raiale. MDA2
etimologie:
- avan MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.