AGHEASMĂ s. f. (în religia creștină) 1. Apă sfințită. ◊ Agheasma mare = slujba pentru sfințirea apei la Bobotează. Agheasma mică = slujba săvârșită de mai multe ori pe an, în diferite locuri. 2. Slujbă religioasă pentru sfințirea apei. [Var.: aiásmă s. f.] – Din sl. agiazma.

agheasmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 129, / V: aghia~, aghiazmă, aia~, ia~ / Pl: ~me / E: ngr αγίασμα] 1 (Îrc) Apă sfințită. 2 (Gmț) Rachiu. corectată

AGHEÁSMĂ s. f. (În religia creștină) Apă sfințită. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Din sl. agiazma.

AGHEÁSMĂ s. f. Apă «sfințită» după ritualul bisericesc. Să ieie agheasmă din vasul sau rîul unde s-au sfințit apa. SBIERA, P. 318. (Popular) Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă, se spune celui care e constrîns să facă ceva. – Variantă: aiásmă (ODOBESCU, S. I 21) s. f.

AGHEÁSMĂ s. f. Apă sfințită după ritualul bisericesc. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Slav (v. sl. agiazma < gr.).

AGHEASMĂ f. Apă sfințită. ◊ Vrei, nu vrei, bea, Grigore, ~ se spune când cineva trebuie să facă ceva fiind constrâns. [G.-D. aghesmei; Sil. a-gheas-] /<sl. agiazma, ngr. agiásma

aghiasmă sf vz agheasmă

aghiázmă sf vz agheasmă

aiasmă sf vz aghiasmă

iasmă³ sf vz agheasmă

iazmă^3[1] sf vz agheasmă

aghiasmă f. Mold. 1. apă sfințită; 2. fam. rachiu (îndulcit cu miere): se învârtește lumea cu mine de atâta aghiasmă rusească CR.; în Muntenia se rostește aiasmă, iar în Banat iasmă. [Gr. mod. AGHÍASMA].

aiasmă f. Munt. V. aghiasmă.

agheázmă (est) și aĭazmă (vest) f., pl. ezme, ca mirezme (ngr. și vgr. agiasma, d. agiázo, sfințesc, ágios, sfînt; vsl. rus. agiazma, bg. agiĭazma și aĭazma; turc. aĭazma, fîntînă miraculoasă. V. hagiŭ). Apă sfințită de preut. Fig. Iron. Rachiu saŭ vin: bețivu cu agheazma de dimineață. În Ban. ĭazmă.

1) ĭázmă, V. agheazmă.

agheásmă s. f., g.-d. art. aghésmei

agheásmă s. f., g.-d. art. aghésmei

aghiasmă.

AGHEÁSMĂ s. (BIS.) (pop.) apă sfințită.

AGHEÁSMĂ s. v. rachiu.

AGHEASMĂ s. (BIS.) (pop.) apă sfințită.

agheasmă s. v. RACHIU.

aghiázmă (-iézme), s. f. – Apă sfințită. – Var. aiazmă. – Mr. agiazma, megl. ghiazmá. Mgr. ἀγίασμα, cf. alb. ajazmë, tc. aiazma, bg. agiazma. – Der. aghezmui, vb. (a stropi cu aghiazmă; fam. a cîrpi, a pălmui); aghiazmatar, s. n. (vas în care se ține aghiazma), din gr. ἀγιασματάριον. Cf. izmă.

aghiázmă, (adíazmă, aghiasmă, adizmă, adezmă), s.f. – (bis.) Apă sfințită. Aghiazma mică = sfeștania; aghiazma mare se sfințește pe 6 ianuarie, în ziua de Bobotează: „Din cofița popii să ie un ptic de apă sfințită șî să țâne tăt anu. Îi bună peste an când ai oarece cu marhăle; stropești cu aghiazmă” (Memoria, 2001: 22). – Din sl. agiasma, ngr. aghíasma (NDU).

aghiázmă, (adíazmă, adezmă), s.f. – Apă sfințită: „Din cofița popii să ie un ptic de apă sfințită șî să țâne tăt anu. Îi bună peste an când ai oarece cu marhăle; stropești cu aghiazmă” (Memoria 2001: 22). – Din sl. agiasma, ngr. aghíasma (NDU).

agheásmă s. f. Apă sfințită de preot. ♦ Slujbă bisericească pentru sfințirea apei. ♦ Agheasmă mică (sfințirea mică a apei) = slujbă care se face de obicei în ziua întâi a fiecărei luni sau ori de câte ori au nevoie credincioșii. ♦ Agheasmă mare (sfințirea mare a apei) = slujbă care are loc la 5 ianuarie (ajunul Bobotezei) și la 6 ianuarie (Boboteaza); bobotează. [Var.: aghiásmă, aiásmă, iásmă s. f.] – Din sl. aghiasma (< gr. aghiasma).

aghiásmă s. f. v. agheasmă.

iásmă s. f. v. agheasmă.

agheasmă s. f. sg. 1. băutură spirtoasă 2. otravă