ÁGA agi s. m. (Inv.) 1. Ofitzer (comandant) din armata otomana. 2. Titlu dat comandantului pedeshtrilor insarcinatzi cu paza orashului de reshedintza iar ulterior shefului agiei. 3. Persoana care avea titlul de aga (1 2). [Var.: agá (pl. agale) s. f.] Din tc. ağa.

aga sm [At: URECHE ap. LET. I 105/14 / V: aga (pl ~le) / Pl: agi / E: tc aga] (Inv) 1 Titlu dat comandantului din armata otomana. 2 Titlu dat comandantului pedeshtrilor insarcinatzi cu paza orashului de reshedintza iar ulterior shefului agiei. 34 Persoana care avea titlul de aga (12). 5 (Irg) Om nepoliticos. corectata

ÁGA agi s. m. (Inv.) 1. Ofitzer (comandant) din armata otomana. 2. Titlu dat comandantului pedeshtrilor insarcinatzi cu paza orashului de reshedintza iar ulterior shefului agiei. 3. Persoana care avea titlul de aga (1 2). [Var.: agá agale s. f.] Din tc. ağa.

ÁGA s. f. v. aga.

ÁGA agi s. m. (Invechit shi arhaizant) 1. Ofitzer din vechea armata otomana inainte de secolul al XIXlea; ofitzer inferior (incepind de la 1826 o data cu reorganizarea armatei otomane). Noul mare vizir aduna indata la divan pe totzi vizirii... precum shi pe agii ianicerilor shi ai bulucilor. BALCESCU O. II 66. Turciin casa nemerea Maicasa asha vorbea: Poftitzi aga de shedetzi. BIBICESCU P. P. 264. 2. (In secolul al XIXlea) SHef al agiei avind atributziile prefectului de politzie de mai tirziu. Scrie tu... ordinul de arestuire shi exil shi da hirtia in mina agai. ALECSANDRI T. 1413. Varianta: (1) agá agale (ODOBESCU S. I 436 BALCESCU O. II 48) s. f.

ÁGA agi s. m. (Inv.) 1. Ofitzer din armata otomana. 2. SHef al agiei avand atributziile prefectului de politzie de mai tarziu. [Var.: agá agale s. f.] Tc. aga.

ÁGA agi m. inv. 1) Ofitzer din armata otomana. 2) Dregator domnesc care avea in functzie sigurantza publica. [G.D. agai; Var. aga] /<turc. aga

AGA s. m. (Mold. TZR) Ofitzer sau comandant turc. A: Pre aceshti doi iau facut acel aga ce venise cu mazilie lui MihaiVoda anume IosufAga. caimacami de au pazit scaunul. NCL II 288. Au sosit la TZutzora EnicerAga cu enicerii. PSEUDOCOSTIN 13^r; cf. N.COSTIN; NCL II 289 297. B: Era shi un capigibasha imparatesc anume AhmetAga care mai nainte cu trebi venis[a] la domn shi altzi bogatz[i] agi. R. GRECEANU. ♦ Comandant de infanterie roman. A: Tocmitau shi boieriile mari in sfat... Aga ispravnic pre darabani shi pre tirg pre Iashi giudetz. URECHE. Au fost intraceaea data shi aga birariul in curte purcegator cu birul tzarii. PSEUDOCOSTIN 12^r; cf. GHEORGACHI. B: SHi puse domn in locul lui pre Razvan carele era aga la AaronVoda. LET. TZR 41^r. Variante: Aga s. f. (R. GRECEANU; NCL II 288; PSEUDOCOSTIN 13^r). Etimologie tc. ağa.

àga m. (pl. agi) 1. odinioara generalul dorobantzilor shi al intregei infanterii dregatorie infiintzata in Moldova de Alexandru cel Bun; 2. boierie pamanteana introdusa de Turci shi insarcinata cu privigherea sigurantzei publice: poftim dta intai arhon Aga... AL.; 3. (in timpul din urma) prefect de politzie: scrie tu ordinul de arestuire shi da hartia in mana agai AL. [Forma romanizata din agà].

aga sf vz aga

AGA s. f. v. aga.

agà m. (pl. agale) ofitzer sau comandant turc; agaua ienicerilor (titlu familiar cantecelor populare). [Turc. AGA capetenie].

agá f. pl. agale gen. al agaleĭ shi aga m. pl. agĭ gen. al agaĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha la Turcĭ in vechime „domn om cult” iar azĭ „mic functzionar aprod”) Vechĭ. Odinioara comandantu general al infanteriiĭ in rezidentza domnuluĭ shi totodata shi shefu politziiĭ care avea k ajutor pe capitanu de dorobantzĭ (dregatorie infiintzata in Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasa. Maĭ in coace (la inceputu sec. 19) prefect de politzie.

ága s. m. art. ága g.d. art. ágai; pl. agi

ága s. m. /agá s. f. art. ága/agáua g.d. art. ágai/agálei; pl. agi/agále

agá (inv.) s. f. art. agáua g.d. art. agálei; pl. agále art. agálele

ága (ále) s. n. 1. Ofitzer superior in armata turca. 2. Nobil de rang secundar ofitzer superior; este atestat in Munt. incepind de la 1620 in locul celui care inainte se numea capitan de vinatori. Era conducatorul militar al politziei inspector al pietzelor urbane shi dupa rascoala din 1655 conducatorul militar al infanteriei; avea inchisoare proprie shi tribunal la el acasa. Regulamentul Organic ia acordat gradul de colonel. Mr. aga. Tc. aga (Roesler 587 SHeineanu II 10; Lokotsch 28); cf. ngr. ἀγά alb. bg. agá. Este un hibrid gramatical. La inceput sing. sau a fost agá forma care explica pl. agale. Mai tirziu sing. a fost asimilat cu tipul tata; astfel k astazi sing. este m. in ciuda formei iar pl. este f. in ciuda sensului. DAR trateaza drept cuvinte distincte agá (pl. aghii a carui forma este falsa) shi aga. Der. agesc adj. (politzienesc); agie s. f. (politzie; birou al unui aga); agoaie s. f. (sotzie de aga); agiesc adj. (politzienesc); Agachi s. m. (aga) dim. de la ngr. ἀγάϰι shi considerat greshit nume propriu (SHeineanu II 11; Bogaci).