AFINITÁTE afinitatzi s. f. 1. Potrivire intre oameni sau intre manifestarile lor datorita asemanarii spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a doua substantze de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legatura de rudenie creata prin casatorie intre unul dintre sotzi shi rudele celuilalt sotz. Din fr. affinité lat. affinitas atis.

afinitate sf [At: PONI CH. 8 / Pl: ~tatzi / E: fr affinité lat affinitas atis] 12 Potrivire intre oameni sau intre manifestarile lor datorita unor inclinatzii comune. 3 (Chm) Proprietate a doua substantze de a se combina. 4 Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 5 (Jur) Legatura de rudenie creata prin casatorie intre unul dintre sotzi shi rudele celuilalt. 6 (Muz) Inrudire a tonalitatzilor.

AFINITÁTE afinitatzi s. f. 1. Potrivire intre oameni sau intre manifestarile lor datorita unei asemanari care i apropie. Afinitate de idei. Afinitatzi de caracter. 2. Proprietate a substantzelor de a intra in combinatzii chimice unele cu altele. 2. (Jur.) Legatura de rudenie creata prin casatorie intre un sotz shi rudele celuilalt sotz.

AFINITÁTE afinitatzi s. f. 1. Potrivire intre oameni sau intre manifestarile lor datorita unor inclinatzii care i apropie. 2. Proprietate a substantzelor de a intra unele cu altele in combinatzii chimice. 3. (Jur.) Legatura de rudenie creata prin casatorie intre unul dintre sotzi shi rudele celuilalt sotz. Fr. affinité (lat. lit. affinitas atis).

AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire asemanare apropiere (fizica sau morala). 2. Proprietate a substantzelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Inrudire prin aliantza. [Cf. fr. affinité lat. affinitas inrudire prin aliantza].

AFINITÁTE s. f. 1. potrivire asemanare apropiere. 2. proprietate a substantzelor de a se combina intre ele. 3. (jur.) inrudire prin aliantza. (< fr. affinité lat. affinitas)

AFINITÁTE ~atzi f. 1) Atractzie shi simpatie intre persoane datorita asemanarii de pareri caracter gusturi; potrivire. ~ sufleteasca. 2) chim. Proprietate a unor substantze de a se combina unele cu altele. 3) Inrudire prin aliantza. /<fr. affinité lat. affinitas ~atis

afinitate f. 1. rudenie prin aliantza inrudire; 2. asemanare fizica: exista afinitate intre tigru shi pisica; 3. fig. asemanare morala; 4. Chim. tendentza unor corpuri de a se impreuna: oxigenul are afinitate pentru fier.

*afinitáte f. (lat. affínitas átis). Inrudire relatziune: e afinitate intre muzica shi pictura. Chim. Tendentza corpurilor de a se uni: carbunele are multa afinitate pentru oxigen.

afinitáte s. f. g.d. art. afinitắtzii; pl. afinitắtzi

afinitáte s. f. g.d. art. afinitatzii; pl. afinitatzi

AFINITÁTE s. v. potrivire.

AFINITATE s. analogie apropiere asemanare concordantza corespondentza inrudire potriveala potrivire similaritate similitudine (inv. shi reg.) semuiala (reg.) semenish (inv.) potroz semanare semanatura semuire. (Se pot stabili unele ~ intre aceste doua substantze.)