2 definitzii pentru afera

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

AFERÁ vb. intr. a incumba. (< fr. afférer)

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

aferá vb. ind. prez. 3 sg. afereáza

Intrare: afera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afera
  • aferare
  • aferat
  • aferatu‑
  • aferand
  • aferandu‑
singular plural
  • afereaza
  • aferatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • aferez
(sa)
  • aferez
  • aferam
  • aferai
  • aferasem
a II-a (tu)
  • aferezi
(sa)
  • aferezi
  • aferai
  • aferashi
  • aferaseshi
a III-a (el, ea)
  • afereaza
(sa)
  • afereze
  • afera
  • afera
  • aferase
plural I (noi)
  • aferam
(sa)
  • aferam
  • aferam
  • aferaram
  • aferaseram
  • aferasem
a II-a (voi)
  • aferatzi
(sa)
  • aferatzi
  • aferatzi
  • aferaratzi
  • aferaseratzi
  • aferasetzi
a III-a (ei, ele)
  • afereaza
(sa)
  • afereze
  • aferau
  • aferara
  • aferasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)