ETIO- elem. „cauză, factor”. (< fr. étio-, cf. gr. aitia)

ETIO- (AETIO-) „cauză, factor”. ◊ gr. aitia „cauză” > fr. étio-, it. id., engl. id., germ. aetio- și ätio- > rom. etio- și aetio-. □ ~gen (aetiogen) (v. -gen₁), adj., (despre o mișcare) cauzată de factori sau de excitații din exterior; sin. etiogenic; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină medicală care tratează despre cauzele bolilor. 2. Știință a descifrării cauzelor lucrurilor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică a plantelor cauzată de factori externi; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare a organelor vegetale produsă de excitații externe; ~nomic (v. -nomic), adj., (despre mișcare) cauzat de factori sau de excitații externe; ~trop (v. -trop), adj., (despre tratament) care se adresează cauzelor bolii; sin. etiotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., etiotrop*.

AETIO-, v. ETIO-.