AEROSTÁTIC A aerostatici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul echilibrului aerului¹ shi in general al gazelor precum shi cu construirea shi dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care apartzine aerostaticii (1) sau aerostatelor privitor la aerostatica sau la aerostate. Din fr. aérostatique.

aerostátic ~a [At: LTR² / Pl: ~ici ice / E: fr aérostatique] 12 sf Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul echilibrului aerului¹ (1) shi in general al gazelor. 34 sf Tehnica construirii shi dirijarii aerostatelor. 57 a Care apartzine aerostaticii (14) (sau aerostatelor). 810 a Privitor la aerostatica (12) (sau la aerostate).

AEROSTÁTIC A aerostatici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul echilibrului aerului¹ shi in general al gazelor precum shi cu construirea shi cu dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care apartzine aerostaticii (1) sau aerostatelor privitor la aerostatica sau la aerostate. [Pr.: ae] Din fr. aérostatique.

AEROSTÁTIC A aerostatici e adj. Privitor la aerostat sau la aerostatica. Tehnica aerostatica.

AEROSTÁTIC A aerostatici ce adj. Care apartzine aerostaticii sau aerostatelor privitor la aerostatica sau la aerostate. Fr. aérostatique.

AEROSTÁTIC A adj. Referitor la aerostatica. [< fr. aérostatique].

AEROSTÁTIC A I. adj. referitor la aerostatica. II. s. f. ramura a mecanicii fluidelor care studiaza echilibrul gazelor precum shi tehnica construirii shi dirijarii aerostatelor. (< fr. aérostatique)

AEROSTÁTIC ~k (~ci ~ce) Care tzine de aerostatica; propriu aerostaticii. /<fr. aérostatique

*aerostátic a adj. (aer 1 shi static). Relativ la aerostate: experientza aerostatica. S. f. pl. e shi ĭ. SHtiintza despre aerostate.

aerostátic (rosta / rosta) adj. m. pl. aerostátici; f. aerostática pl. aerostátice

aerostátic adj. (sil. mf. sta) → static