AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique.

aerostátic, ~ă [At: LTR² / Pl: ~ici, -ice / E: fr aérostatique] 1-2 sf Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului¹ (1) și, în general, al gazelor. 3-4 sf Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. 5-7 a Care aparține aerostaticii (1-4) (sau aerostatelor). 8-10 a Privitor la aerostatică (1-2) (sau la aerostate).

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique.

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -e, adj. Privitor la aerostat sau la aerostatică. Tehnică aerostatică.

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce adj. Care aparține aerostaticii sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Fr. aérostatique.

AEROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aerostatică. [< fr. aérostatique].

AEROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la aerostatică. II. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor. (< fr. aérostatique)

AEROSTÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aerostatică; propriu aerostaticii. /<fr. aérostatique

*aerostátic, -ă adj. (aer 1 și static). Relativ la aerostate: experiență aerostatică. S. f., pl. e și ĭ. Știința despre aerostate.

aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice

aerostátic adj. (sil. mf. -sta-) → static