AEROSCÓP aeroscoape s. n. Aparat cu care se colecteaza praful din aer¹ pentru a putea fi examinat la microscop. Din fr. aéroscope.

aeroscóp sn [At: DEX² / Pl: ~oape / E: fr aéroscope] Aparat cu care se colecteaza praful din aer¹ (9) pentru a putea fi examinat la microscop.

AEROSCÓP aeroscoape s. n. Aparat cu care se colecteaza praful din aer¹ pentru a putea fi examinat la microscop. [Pr.: ae] Din fr. aéroscope.

AEROSCÓP aerosccape s. n. Aparat cu care se colecteaza praful din aer pentru a fi examinat la microscop.

AEROSCÓP aeroscoape s. n. Aparat cu care se colecteaza praful din aer pentru a fi examinat la microscop. Fr. aéroscope.

AEROSCÓP s.n. Aparat cu care se colecteaza praful din aer pentru a putea fi supus unui examen microscopic. [< fr. aéroscope cf. gr. aer aer skopein a privi].

AEROSCÓP s. n. aparat cu probe de aer supuse unui examen microbiologic. (< fr. aéroscope)

AEROSCÓP ~oápe n. Aparat cu care se colecteaza praful din aer pentru a fi examinat la microscop. /<fr. aéroscope

*aeroscóp n. pl. oape (d. aer 1 shi scop din microscop). Instrument care culege prafu din aer siĭ determina cantitatea shi compozitziunea.

aeroscóp (roscop / roscop) s. n. pl. aeroscoápe

aeroscóp s. n. (sil. mf. scop) pl. aeroscoápe

AERO „aer oxigen atmosfera gaz”. ◊ gr. aer aeros „aer” > fr. aéro germ. id. engl. id. it. id. > rom. aero. □ ~bacter (v. bacter) s. n. gen de bacterii aerobe larg raspindite in natura; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza organismele aerobionte; ~bionte (v. biont) s. n. pl. organisme a caror viatza este conditzionata de folosirea oxigenului liber din atmosfera; ~bioscop (v. bio v. scop) s. n. aparat utilizat pentru determinarea contzinutului bacterian din aer; ~biotic (v. biotic) adj. (despre organisme) care poate trai numai in aer liber; ~bioza (v. bioza) s. f. forma de viatza a unor organisme care consuma oxigenul molecular liber din atmosfera; ~carpie (v. carpie) s. f. maturizare a fructelor supraterestre in aer liber; ~carpotropic (v. carpo₁ v. tropic) adj. care prezinta mishcari de rasucire pentru maturizarea fructelor aflate in aer liber; ~cartograf (v. carto v. graf) s. n. aparat pentru realizarea hartzilor shi a planurilor topografice dupa fotograme aeriene; ~cartografie (v. carto v. grafie) s. f. tehnica a realizarii hartzilor shi planurilor topografice dupa fotograme aeriene; ~cel (v. cel₂) s. n. formatziune tumorala datorata distensiei excesive cu aer sau cu gaz a unei cavitatzi anatomice; sin. chist aerian; ~cist (v. cist) s. n. vezicula aeriana de pe organele vegetale ale unor plante acvatice; ~cistografie (v. cisto v. grafie) s. f. metoda de explorare radiologica a vezicii urinare care consta in efectuarea unui clisheu dupa distensia cu aer a acesteia; ~cistoscop (v. cisto v. scop) s. n. instrument utilizat in endoscopia vezicala; ~cistoscopie (v. cisto v. scopie) s. f. examinare a vezicii urinare cu ajutorul aerocistoscopului; ~colie (v. colie₂) s. f. acumulare de gaze in intestinul gros; ~dinamic (v. dinamic) adj. (despre vehicule) construit astfel incit sa intimpine la inaintare o rezistentza minima din partea aerului; ~drom (v. drom) s. n. teren amenajat pentru decolarea aterizarea shi statzionarea avioanelor; ~embolie (v. embolie) s. f. astupare cu gaz a unui vas sanguin sau limfatic; ~fagie (v. fagie) s. f. deglutitzie exagerata a aerului care patrunde odata cu alimentul in esofag shi stomac; ~fil (v. fil₁) adj. 1. Care contzine aer. 2. Care are ne voie de aer pentru creshtere shi dezvoltare; ~fite (v. fit) adj. s. f. pl. 1. (Plante) care traiesc complet in aer atashate de alte plante fara a fi insa parazite. 2. (Plante) cu muguri de regenerare aerieni; ~fitobionte (v. fito v. biont) s. n. pl. organisme vegetale cu viatza conditzionata de oxigenul din natura; ~fob (v. fob) adj. s. m. care se teme de contactul cu aerul; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de aer; ~for (v. for) adj. care contzine sau care conduce aerul; ~fotografie (v. foto v. grafie) s. f. tehnica fotografierii unui obiectiv arheologic de la bordul unui avion; ~fotograma (v. foto v. grama) s. f. fotograma aeriana; ~game (v. gam) s. f. pl. fanerogame*; ~gastrie (v. gastrie) s. f. acumulare excesiva de gaze in stomac; ~gen (v. gen₁) adj. 1. Care este produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. De origine respiratorie. 3. (Despre bacterii) Care descompune unele substantze solide shi lichide in substantze gazoase; ~geneza (v. geneza) s. f. procesul de producere a aerului; ~geologie (v. geo v. logie₁) s. f. ansamblu de informatzii geologice culese de la bordul unui avion; ~graf (v. graf) s. n. aparat pentru pulverizarea culorilor lichide sub actziunea aerului comprimat; ~grafie (v. grafie) s. f. disciplina care studiaza aerul shi proprietatzile sale; ~grama (v. grama) s. f. 1. Comunicare transmisa prin telegrafie fara fir. 2. Scrisoare cu un format special destinata poshtei aeriene; ~hidroterapie (v. hidro₁ v. terapie) s. f. utilizare a apei shi a aerului in tratamentul unor boli; ~ionoterapie (v. iono v. terapie) s. f. tratament medical cu aer contzinind ioni negativi pozitivi sau amestecatzi; ~lit (v. lit₁) s. n. corp mineral incandescent cu aspect de piatra care cade pe pamint din spatziul interplanetar; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in aerologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza paturile superioare ale atmosferei; ~magnetometrie (v. magneto v. metrie₁) s. f. metoda de masurare din avion a prospectziunilor magnetice terestre cu ajutorul aeromagnetometrelor; ~magnetometru (v. magneto v. metru₁) s. n. aparat folosit la ridicarile shi prospectziunile magnetice de la bordul unui avion; ~mamografie (v. mamo v. grafie) s. f. radiografie mamara executata dupa insuflarea aerului in spatziul retromamar; ~metrie (v. metrie₁) s. f. disciplina care studiaza proprietatzile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice; ~metru (v. metru₁) s. n. instrument pentru masurarea densitatzii aerului; ~morfoza (v. morfoza) s. f. actziune morfogenetica a aerului asupra dezvoltarii organelor animale sau vegetale; ~naut (v. naut) s. m. shi f. persoana care conduce un vehicul aerian; ~nautic (v. nautic) adj. 1. Referitor la tehnica construirii shi conducerii aeronavelor. 2. Relativ la shtiintza navigatziei aeriene; ~nomie (v. nomie) s. f. shtiintza care studiaza proprietatzile fizice shi chimice ale straturilor superioare ale atmosferei; ~patie (v. patie) s. f. maladie provocata de schimbarile presiunii atmosferice; ~piezoterapie (v. piezo v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a aerului comprimat sau rarefiat in cura de altitudine; ~piezotermoterapie (v. piezo v. termo v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a aerului cald sub presiune; ~planctofite (v. plancto v. fit) s. f. pl. plante microscopice vii care plutesc in aerul atmosferic; ~pletismograf (v. pletismo v. graf) s. n. aparat care inregistreaza modificarile volumului toracic in timpul respiratziei; ~scop (v. scop) s. n. aparat pentru masurarea cantitatzii de praf din aer; ~sialografie (v. sialo v. grafie) s. f. metoda medicala de explorare a glandelor salivare shi de inregistrare radiografica dupa insuflarea cu aer; ~siderolit (v. sidero₁ v. lit₁) s. n. meteorit in a carui compozitzie se afla metale shi piatra; ~stat (v. stat) s. n. aeronava mai ushoara decit volumul aerului dezlocuit; ~taxie (v. taxie) s. f. mishcare de orientare a microorganismelor din apa in functzie de repartitzia oxigenului; ~terapie (v. terapie) s. f. metoda de tratament a unor boli pulmonare cronice cu ajutorul aerului montan sau marin; ~termoterapie (v. termo v. terapie) s. f. utilizare a aerului cald in scop terapeutic; ~tonometrie (v. tono v. metrie₁) s. f. masurare a tensiunii gazelor din lichidul sanguin shi a unor lichide din organism; ~tonometru (v. tono v. metru₁) s. n. aparat cu care se masoara tensiunea gazelor din singe shi a unor lichide din organismul uman; ~topograf (v. topo v. graf) s. n. aparat fotogrammetric pentru executarea unor hartzi shi a unor planuri topografice la scara mare; ~topografie (v. topo v. grafie) s. f. tehnica a masuratorilor terestre cu ajutorul fotogramelor aeriene; ~tropic (v. tropic) adj. (despre plante) care se curbeaza catre o sursa de aer; ~ureteroscop (v. uretero v. scop) s. n. instrument endoscopic pentru examinarea uretrei dupa distensia acesteia cu aer.