AERONAÚTIC A aeronautici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a tehnicii care se ocupa cu construirea aeronavelor shi cu problemele navigatziei aeriene. 2. Adj. Care apartzine aeronauticii (1) privitor la aeronautica. [Pr.: nau] Din fr. aéronautique.

aeronaútic ~a [At: DA / Pl: ~ici ~ice / E: fr aéronautique] 12 sf Tehnica construirii shi a conducerii aeronavelor. 3 sf SHtiintza navigatziei aeriene. 46 a Care apartzine aeronauticii (13). 79 a Privitor la aeronautica (13).

AERONAÚTIC A aeronautici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a tehnicii care se ocupa cu construirea aeronavelor shi cu problemele navigatziei aeriene. 2. Adj. Care apartzine aeronauticii (1) privitor la aeronautica. [Pr.: ae] Din fr. aéronautique.

AERONAÚTIC A aeronautici e adj. Privitor la navigatzia aeriana.

AERONAÚTIC A aeronautici ce adj. Care apartzine aeronauticii privitor la aeronautica. Fr. aéronautique.

AERONAÚTIC A adj. Referitor la aeronautica de aeronautica. [< fr. aéronautique].

AERONAÚTIC A I. adj. referitor la aeronautica. II. s. f. tehnica construirii shi conducerii aeronavelor precum shi a navigatziei aeriene. (< fr. aéronautique)

AERONAÚTIC ~k (~ci ~ce) Care tzine de aeronautica; propriu aeronauticii. /<fr. aéronautique

*aeronaútic saŭ náŭtic a adj. (aer shi nautic). De aeronaut. De aerostat. S. f. SHtiintza aeronautuluĭ.

aeronaútic adj. m. pl. aeronaútici; f. aeronaútica pl. aeronaútice

aeronaútic adj. → nautic

AERONAÚTIC adj. aviatic. (Industrie ~.)

MEDIU AERONAUTIC totalitatea factorilor care actzioneaza asupra organismului in timpul zborului.

PERSONAL AERONAUTIC CIVIL totalitatea persoanelor care deservesc activitatea de zbor. Personalul aeronautic civil se compune din: a) Personal aeronautic civil navigant care indeplineshte atributziuni pe linie de zbor posedand documente in conditziile stabilite de autoritatea aeronautica shi centrul de medicina aeronautica sau pe baza de conventzie pentru cetatzenii altor state: personalul echipajului de conducere al aeronavei (pilotzi navigatori radiotelegrafishti shi mecanici de zbor) shi personal tehnic auxiliar (executa servicii la bord privind incarcatura operatziile de receptzie shi control al aeronavei in vederea eliberarii sau prelungirii certificatelor de navigabilitate in general fiind ingineri specialishti) b) Personal aeronautic civil nenavigant care deserveshte desfashurarea activitatzii de zbor la sol (controlori de trafic aerian dispeceri etc.) intretzinerea materialului volant etc.

SALON AERONAUTIC expozitzie aviatica avand caracter internatzional la care sunt prezente ultimele noutatzi in domeniu.

SPORT AVIATIC / AERONAUTIC ramura sportiva avand k scop practicarea unei ramuri a aviatziei in vederea obtzinerii unor rezultate sportive.

STRES DE ZBOR/AERONAUTIC solicitare neuropshica exercitata de activitatea de zbor care duce la desincronizarea bioritmului implicand sistemul simpatic.

SHOC AERONAUTIC fortza care ia nashtere la deschiderea parashutei fiind suportata ushor de catre parashutist parashutele fiind prevazute cu sistem de temporizare a deschiderii care asigura progresivitatea procesului mai putzin la parashutele de rezerva unde deschiderea este instantanee spatziul fiind de importantza vitala.

AERO „aer oxigen atmosfera gaz”. ◊ gr. aer aeros „aer” > fr. aéro germ. id. engl. id. it. id. > rom. aero. □ ~bacter (v. bacter) s. n. gen de bacterii aerobe larg raspindite in natura; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza organismele aerobionte; ~bionte (v. biont) s. n. pl. organisme a caror viatza este conditzionata de folosirea oxigenului liber din atmosfera; ~bioscop (v. bio v. scop) s. n. aparat utilizat pentru determinarea contzinutului bacterian din aer; ~biotic (v. biotic) adj. (despre organisme) care poate trai numai in aer liber; ~bioza (v. bioza) s. f. forma de viatza a unor organisme care consuma oxigenul molecular liber din atmosfera; ~carpie (v. carpie) s. f. maturizare a fructelor supraterestre in aer liber; ~carpotropic (v. carpo₁ v. tropic) adj. care prezinta mishcari de rasucire pentru maturizarea fructelor aflate in aer liber; ~cartograf (v. carto v. graf) s. n. aparat pentru realizarea hartzilor shi a planurilor topografice dupa fotograme aeriene; ~cartografie (v. carto v. grafie) s. f. tehnica a realizarii hartzilor shi planurilor topografice dupa fotograme aeriene; ~cel (v. cel₂) s. n. formatziune tumorala datorata distensiei excesive cu aer sau cu gaz a unei cavitatzi anatomice; sin. chist aerian; ~cist (v. cist) s. n. vezicula aeriana de pe organele vegetale ale unor plante acvatice; ~cistografie (v. cisto v. grafie) s. f. metoda de explorare radiologica a vezicii urinare care consta in efectuarea unui clisheu dupa distensia cu aer a acesteia; ~cistoscop (v. cisto v. scop) s. n. instrument utilizat in endoscopia vezicala; ~cistoscopie (v. cisto v. scopie) s. f. examinare a vezicii urinare cu ajutorul aerocistoscopului; ~colie (v. colie₂) s. f. acumulare de gaze in intestinul gros; ~dinamic (v. dinamic) adj. (despre vehicule) construit astfel incit sa intimpine la inaintare o rezistentza minima din partea aerului; ~drom (v. drom) s. n. teren amenajat pentru decolarea aterizarea shi statzionarea avioanelor; ~embolie (v. embolie) s. f. astupare cu gaz a unui vas sanguin sau limfatic; ~fagie (v. fagie) s. f. deglutitzie exagerata a aerului care patrunde odata cu alimentul in esofag shi stomac; ~fil (v. fil₁) adj. 1. Care contzine aer. 2. Care are ne voie de aer pentru creshtere shi dezvoltare; ~fite (v. fit) adj. s. f. pl. 1. (Plante) care traiesc complet in aer atashate de alte plante fara a fi insa parazite. 2. (Plante) cu muguri de regenerare aerieni; ~fitobionte (v. fito v. biont) s. n. pl. organisme vegetale cu viatza conditzionata de oxigenul din natura; ~fob (v. fob) adj. s. m. care se teme de contactul cu aerul; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de aer; ~for (v. for) adj. care contzine sau care conduce aerul; ~fotografie (v. foto v. grafie) s. f. tehnica fotografierii unui obiectiv arheologic de la bordul unui avion; ~fotograma (v. foto v. grama) s. f. fotograma aeriana; ~game (v. gam) s. f. pl. fanerogame*; ~gastrie (v. gastrie) s. f. acumulare excesiva de gaze in stomac; ~gen (v. gen₁) adj. 1. Care este produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. De origine respiratorie. 3. (Despre bacterii) Care descompune unele substantze solide shi lichide in substantze gazoase; ~geneza (v. geneza) s. f. procesul de producere a aerului; ~geologie (v. geo v. logie₁) s. f. ansamblu de informatzii geologice culese de la bordul unui avion; ~graf (v. graf) s. n. aparat pentru pulverizarea culorilor lichide sub actziunea aerului comprimat; ~grafie (v. grafie) s. f. disciplina care studiaza aerul shi proprietatzile sale; ~grama (v. grama) s. f. 1. Comunicare transmisa prin telegrafie fara fir. 2. Scrisoare cu un format special destinata poshtei aeriene; ~hidroterapie (v. hidro₁ v. terapie) s. f. utilizare a apei shi a aerului in tratamentul unor boli; ~ionoterapie (v. iono v. terapie) s. f. tratament medical cu aer contzinind ioni negativi pozitivi sau amestecatzi; ~lit (v. lit₁) s. n. corp mineral incandescent cu aspect de piatra care cade pe pamint din spatziul interplanetar; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in aerologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza paturile superioare ale atmosferei; ~magnetometrie (v. magneto v. metrie₁) s. f. metoda de masurare din avion a prospectziunilor magnetice terestre cu ajutorul aeromagnetometrelor; ~magnetometru (v. magneto v. metru₁) s. n. aparat folosit la ridicarile shi prospectziunile magnetice de la bordul unui avion; ~mamografie (v. mamo v. grafie) s. f. radiografie mamara executata dupa insuflarea aerului in spatziul retromamar; ~metrie (v. metrie₁) s. f. disciplina care studiaza proprietatzile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice; ~metru (v. metru₁) s. n. instrument pentru masurarea densitatzii aerului; ~morfoza (v. morfoza) s. f. actziune morfogenetica a aerului asupra dezvoltarii organelor animale sau vegetale; ~naut (v. naut) s. m. shi f. persoana care conduce un vehicul aerian; ~nautic (v. nautic) adj. 1. Referitor la tehnica construirii shi conducerii aeronavelor. 2. Relativ la shtiintza navigatziei aeriene; ~nomie (v. nomie) s. f. shtiintza care studiaza proprietatzile fizice shi chimice ale straturilor superioare ale atmosferei; ~patie (v. patie) s. f. maladie provocata de schimbarile presiunii atmosferice; ~piezoterapie (v. piezo v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a aerului comprimat sau rarefiat in cura de altitudine; ~piezotermoterapie (v. piezo v. termo v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a aerului cald sub presiune; ~planctofite (v. plancto v. fit) s. f. pl. plante microscopice vii care plutesc in aerul atmosferic; ~pletismograf (v. pletismo v. graf) s. n. aparat care inregistreaza modificarile volumului toracic in timpul respiratziei; ~scop (v. scop) s. n. aparat pentru masurarea cantitatzii de praf din aer; ~sialografie (v. sialo v. grafie) s. f. metoda medicala de explorare a glandelor salivare shi de inregistrare radiografica dupa insuflarea cu aer; ~siderolit (v. sidero₁ v. lit₁) s. n. meteorit in a carui compozitzie se afla metale shi piatra; ~stat (v. stat) s. n. aeronava mai ushoara decit volumul aerului dezlocuit; ~taxie (v. taxie) s. f. mishcare de orientare a microorganismelor din apa in functzie de repartitzia oxigenului; ~terapie (v. terapie) s. f. metoda de tratament a unor boli pulmonare cronice cu ajutorul aerului montan sau marin; ~termoterapie (v. termo v. terapie) s. f. utilizare a aerului cald in scop terapeutic; ~tonometrie (v. tono v. metrie₁) s. f. masurare a tensiunii gazelor din lichidul sanguin shi a unor lichide din organism; ~tonometru (v. tono v. metru₁) s. n. aparat cu care se masoara tensiunea gazelor din singe shi a unor lichide din organismul uman; ~topograf (v. topo v. graf) s. n. aparat fotogrammetric pentru executarea unor hartzi shi a unor planuri topografice la scara mare; ~topografie (v. topo v. grafie) s. f. tehnica a masuratorilor terestre cu ajutorul fotogramelor aeriene; ~tropic (v. tropic) adj. (despre plante) care se curbeaza catre o sursa de aer; ~ureteroscop (v. uretero v. scop) s. n. instrument endoscopic pentru examinarea uretrei dupa distensia acesteia cu aer.