AERODRÓM aerodromuri s. n. Teren special amenajat pentru decolarea aterizarea shi statzionarea avioanelor cuprinzand shi instalatziile asistentza tehnica etc. necesare activitatzii de zbor. Din fr. aérodrome.

aerodrom sn [At: DA ms / Pl: ~uri (shi ~oame) / E: fr aérodrome] 1 Teren special amenajat pentru decolarea aterizarea shi statzionarea avioanelor cuprinzand shi instalatziile asistentza tehnica etc. necesare activitatzii de zbor. 2 Terenul unui aerodrom (1). 3 Cladirile unui aerodrom (1). 4 Instalatziile unui aerodrom (1). 5 Personalul unui aerodrom (1). 6 Pasagerii unui aerodrom (1).

AERODRÓM aerodromuri s. n. Teren special amenajat pentru decolarea aterizarea shi statzionarea avioanelor cuprinzand shi instalatziile asistentza tehnica etc. necesare activitatzii de zbor. [Pl. shi: aerodroame Pr.: ae] Din fr. aérodrome.

AERODRÓM aerodroame s. n. Teren neted special amenajat (cu pista de aterizaj semnalizatoare faruri etc.) pentru a permite decolarea aterizarea shi statzionarea in bune conditzii a avioanelor. V. aeroport.

AERODRÓM aerodromuri s. n. Teren neted special amenajat pentru decolarea aterizarea shi statzionarea avioanelor. [Pl. shi: aerodroame] Fr. aérodrome (< gr.).

AERODRÓM s.n. Teren special amenajat care permite decolarea shi aterizarea avioanelor. V. aeroport. [Pl. omuri oame. / < fr. aérodrome cf. gr. aer aer dromos drum].

AERODRÓM s. n. teren special amenajat pentru decolarea shi aterizarea avioanelor. (< fr. aérodrome)

AERODRÓM ~uri n. Teren special amenajat pentru decolarea aterizarea shi statzionarea avioanelor. [Sil. aerodrom] /<fr. aérodrome

aerodrom n. loc destinat exercitziilor de aviatziune.

platfórmaaerodróm s. f. Rampa de lansare ◊ „De pe o platformaaerodrom tocmai se inaltza elicopterul cu peshte.” Sc. 28 VIII 65 p. 6 //din platforma + aerodrom//

aerodróm (rodrom) s. n. pl. aerodrómuri

aerodróm s. n. (sil. drom) pl. aerodrómuri

aerodrom pl. aerodroame

AERODRÓM s. v. aeroport.

AERODROM s. aeroport.

AERODROM aerodromuri suprafatza de teren plana pe ale carei directzii de acces nu exista obstacole naturale cu inaltzimi mari amenajata pentru decolarea shi aterizarea avioanelor avand infrastructura shi instalatzii speciale care asigura desfashurarea actziunilor de zbor precum shi pentru asistentza tehnica a avioanelor existente pe acesta. Pentru avioanele cu motoare reactive sau pentru avioanele de mare tonaj pistele de decolareaterizare sunt betonate metalice din material plastic consolidate shi utilate cu instalatzii de aterizare shi zbor instrumental cu mijloace de transmisiuni shi de asigurare terestra a navigatziei aeriene. Aerodroamele^[1] militare sunt special destinate actziunilor cu specific cazon acestea putand fi: de baza de manevra de rezerva shi fals. O unitate de aviatzie dispune de regula de cate un aerodrom de baza un aerodrom de rezerva un aerodrom de manevra shi 12 false. Aerodromul de baza este aerodromul care se dispun shi ishi desfashoara activitatea de zbor in timp de pace 12 unitatzi de aviatzie pana in momentul aparitziei pericolului unui atac aerian cand se disperseaza pe subunitatzi pe mai multe aerodromuri unde ishi continua actziunile de lupta. Aerodromul de manevra este aerodromul destinat dispersarii aviatziei in scopul evitarii loviturilor inamicului aerian manevra temporara a unor formatzii de aviatzie pe anumite directzii aterizarea unor formatzii in scopul refacerii capacitatzilor de lupta sau pentru ducerea unor actziuni de lupta pe timpul cat aerodromul de baza a fost lovit de aviatzia inamicului sau este indisponibil din cauza conditziilor meteorologice. Aerodromul de manevra este echipat cu instalatziile refacerii capacitatzii shi ducerii actziunilor de lupta shi incadrat cu personal tehnic shi de deservire a zborului. Aerodromul de rezerva este aerodromul destinat pentru aterizarea unui avion sau a unei formatzii de avioane in cazul in care acestea nu pot ateriza de pe A.M. de unde au decolat din cauza conditziilor meteorologice nefavorabile sau din cauza scoaterii acestuia din functziune. Aerodromul de rezerva are un numar mai redus de personal tehnic shi de deservire a zborului precum shi mijloace de lupta shi carburantzi. Aerodromul fals este aerodromul care are aparent toate caracteristicile unui A.M. in functziune inclusiv infrastructura shi instalatzii false machete de avion dispersate machete de mashini shi chiar statzii radio shi radiolocatzie in functziune pentru inducerea in eroare a inamicului. Pe A.F. se organizeaza periodic activitatzi care sa imite activitatzile proprii ale unui A.M.: decolarea shi aterizarea reala sau simulata a unor avioane mishcare machetelor de avioane shi a mashinilor functzionarea unor statzii de radio shi radiolocatzie.^[1]

ALARMA LA AERODROM serviciu organizat indeosebi pentru aviatzia de vanatoare potrivit caruia fortzele de aviatzie de o anumita valoare trebuie sa se gaseasca in permanentza pe unele aerodromuri in masura de a decola intrun anumit barem pentru a intercepta tzintele aeriene inamice. Acest serviciu se organizeaza pe timp de pace pentru aviatzia de vanatoare. Pe timp de razboi se organizeaza numai pe directziile unde exista posibilitatea descoperirii oportune a inamicului aerian cu ajutorul radiolocatziei astfel k aviatzia de vanatoare din serviciul A.L.A. sa fie in masura sa decoleze shi sa combata inamicul inainte k acesta sashi fi indeplinit misiunea. Valoarea fortzelor din serviciul A.L.A. este stabilita in functzie de: taria probabila a inamicului aerian de pe respectiva directzie operativa timp (zi sau noapte) starea vremii (conditzii meteo normale sau grele). Aviatzia din serviciul A.L.A se poate afla in trei pozitzii: a) pozitzia de alarma numarul 1; b) pozitzia de alarma numarul 2; c) pozitzia de alarma numarul 3 (V.).

BLOCAREA AERODROMURILOR procedeu de interzicere a decolarii al avioanelor inamice executat de una sau doua subunitatzi de aviatzie de vanatoare (celula sau patrula) care zburand in jurul aerodromului in afara zonei de foc a mijloacelor de aparare antiaeriana ataca orice avion care incearca sa decoleze pe panta de urcare inaintea atingerii parametrilor de zbor care i permit sa duca actziuni de lupta. Blocarea aerodromurilor nu permite inamicului sa introduca oportun in lupta toate fortzele de care dispune.

GENIUAERODROMURI specializare a armei geniu in vederea amenajarii intretzinerii shi deservirii aerodromurilor militare.

NOD DE AERODROMURI totalitatea aerodromurilor de baza de rezerva de manevra shi false care le are la dispozitzie o unitate de aviatzie.

AERO „aer oxigen atmosfera gaz”. ◊ gr. aer aeros „aer” > fr. aéro germ. id. engl. id. it. id. > rom. aero. □ ~bacter (v. bacter) s. n. gen de bacterii aerobe larg raspindite in natura; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza organismele aerobionte; ~bionte (v. biont) s. n. pl. organisme a caror viatza este conditzionata de folosirea oxigenului liber din atmosfera; ~bioscop (v. bio v. scop) s. n. aparat utilizat pentru determinarea contzinutului bacterian din aer; ~biotic (v. biotic) adj. (despre organisme) care poate trai numai in aer liber; ~bioza (v. bioza) s. f. forma de viatza a unor organisme care consuma oxigenul molecular liber din atmosfera; ~carpie (v. carpie) s. f. maturizare a fructelor supraterestre in aer liber; ~carpotropic (v. carpo₁ v. tropic) adj. care prezinta mishcari de rasucire pentru maturizarea fructelor aflate in aer liber; ~cartograf (v. carto v. graf) s. n. aparat pentru realizarea hartzilor shi a planurilor topografice dupa fotograme aeriene; ~cartografie (v. carto v. grafie) s. f. tehnica a realizarii hartzilor shi planurilor topografice dupa fotograme aeriene; ~cel (v. cel₂) s. n. formatziune tumorala datorata distensiei excesive cu aer sau cu gaz a unei cavitatzi anatomice; sin. chist aerian; ~cist (v. cist) s. n. vezicula aeriana de pe organele vegetale ale unor plante acvatice; ~cistografie (v. cisto v. grafie) s. f. metoda de explorare radiologica a vezicii urinare care consta in efectuarea unui clisheu dupa distensia cu aer a acesteia; ~cistoscop (v. cisto v. scop) s. n. instrument utilizat in endoscopia vezicala; ~cistoscopie (v. cisto v. scopie) s. f. examinare a vezicii urinare cu ajutorul aerocistoscopului; ~colie (v. colie₂) s. f. acumulare de gaze in intestinul gros; ~dinamic (v. dinamic) adj. (despre vehicule) construit astfel incit sa intimpine la inaintare o rezistentza minima din partea aerului; ~drom (v. drom) s. n. teren amenajat pentru decolarea aterizarea shi statzionarea avioanelor; ~embolie (v. embolie) s. f. astupare cu gaz a unui vas sanguin sau limfatic; ~fagie (v. fagie) s. f. deglutitzie exagerata a aerului care patrunde odata cu alimentul in esofag shi stomac; ~fil (v. fil₁) adj. 1. Care contzine aer. 2. Care are ne voie de aer pentru creshtere shi dezvoltare; ~fite (v. fit) adj. s. f. pl. 1. (Plante) care traiesc complet in aer atashate de alte plante fara a fi insa parazite. 2. (Plante) cu muguri de regenerare aerieni; ~fitobionte (v. fito v. biont) s. n. pl. organisme vegetale cu viatza conditzionata de oxigenul din natura; ~fob (v. fob) adj. s. m. care se teme de contactul cu aerul; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de aer; ~for (v. for) adj. care contzine sau care conduce aerul; ~fotografie (v. foto v. grafie) s. f. tehnica fotografierii unui obiectiv arheologic de la bordul unui avion; ~fotograma (v. foto v. grama) s. f. fotograma aeriana; ~game (v. gam) s. f. pl. fanerogame*; ~gastrie (v. gastrie) s. f. acumulare excesiva de gaze in stomac; ~gen (v. gen₁) adj. 1. Care este produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. De origine respiratorie. 3. (Despre bacterii) Care descompune unele substantze solide shi lichide in substantze gazoase; ~geneza (v. geneza) s. f. procesul de producere a aerului; ~geologie (v. geo v. logie₁) s. f. ansamblu de informatzii geologice culese de la bordul unui avion; ~graf (v. graf) s. n. aparat pentru pulverizarea culorilor lichide sub actziunea aerului comprimat; ~grafie (v. grafie) s. f. disciplina care studiaza aerul shi proprietatzile sale; ~grama (v. grama) s. f. 1. Comunicare transmisa prin telegrafie fara fir. 2. Scrisoare cu un format special destinata poshtei aeriene; ~hidroterapie (v. hidro₁ v. terapie) s. f. utilizare a apei shi a aerului in tratamentul unor boli; ~ionoterapie (v. iono v. terapie) s. f. tratament medical cu aer contzinind ioni negativi pozitivi sau amestecatzi; ~lit (v. lit₁) s. n. corp mineral incandescent cu aspect de piatra care cade pe pamint din spatziul interplanetar; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in aerologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza paturile superioare ale atmosferei; ~magnetometrie (v. magneto v. metrie₁) s. f. metoda de masurare din avion a prospectziunilor magnetice terestre cu ajutorul aeromagnetometrelor; ~magnetometru (v. magneto v. metru₁) s. n. aparat folosit la ridicarile shi prospectziunile magnetice de la bordul unui avion; ~mamografie (v. mamo v. grafie) s. f. radiografie mamara executata dupa insuflarea aerului in spatziul retromamar; ~metrie (v. metrie₁) s. f. disciplina care studiaza proprietatzile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice; ~metru (v. metru₁) s. n. instrument pentru masurarea densitatzii aerului; ~morfoza (v. morfoza) s. f. actziune morfogenetica a aerului asupra dezvoltarii organelor animale sau vegetale; ~naut (v. naut) s. m. shi f. persoana care conduce un vehicul aerian; ~nautic (v. nautic) adj. 1. Referitor la tehnica construirii shi conducerii aeronavelor. 2. Relativ la shtiintza navigatziei aeriene; ~nomie (v. nomie) s. f. shtiintza care studiaza proprietatzile fizice shi chimice ale straturilor superioare ale atmosferei; ~patie (v. patie) s. f. maladie provocata de schimbarile presiunii atmosferice; ~piezoterapie (v. piezo v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a aerului comprimat sau rarefiat in cura de altitudine; ~piezotermoterapie (v. piezo v. termo v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a aerului cald sub presiune; ~planctofite (v. plancto v. fit) s. f. pl. plante microscopice vii care plutesc in aerul atmosferic; ~pletismograf (v. pletismo v. graf) s. n. aparat care inregistreaza modificarile volumului toracic in timpul respiratziei; ~scop (v. scop) s. n. aparat pentru masurarea cantitatzii de praf din aer; ~sialografie (v. sialo v. grafie) s. f. metoda medicala de explorare a glandelor salivare shi de inregistrare radiografica dupa insuflarea cu aer; ~siderolit (v. sidero₁ v. lit₁) s. n. meteorit in a carui compozitzie se afla metale shi piatra; ~stat (v. stat) s. n. aeronava mai ushoara decit volumul aerului dezlocuit; ~taxie (v. taxie) s. f. mishcare de orientare a microorganismelor din apa in functzie de repartitzia oxigenului; ~terapie (v. terapie) s. f. metoda de tratament a unor boli pulmonare cronice cu ajutorul aerului montan sau marin; ~termoterapie (v. termo v. terapie) s. f. utilizare a aerului cald in scop terapeutic; ~tonometrie (v. tono v. metrie₁) s. f. masurare a tensiunii gazelor din lichidul sanguin shi a unor lichide din organism; ~tonometru (v. tono v. metru₁) s. n. aparat cu care se masoara tensiunea gazelor din singe shi a unor lichide din organismul uman; ~topograf (v. topo v. graf) s. n. aparat fotogrammetric pentru executarea unor hartzi shi a unor planuri topografice la scara mare; ~topografie (v. topo v. grafie) s. f. tehnica a masuratorilor terestre cu ajutorul fotogramelor aeriene; ~tropic (v. tropic) adj. (despre plante) care se curbeaza catre o sursa de aer; ~ureteroscop (v. uretero v. scop) s. n. instrument endoscopic pentru examinarea uretrei dupa distensia acesteia cu aer.