AERODINÁMICA S. f. sg. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul mishcarii corpurilor intrun mediu gazos in special cu mishcarea corpurilor solide in aer.

AERODINÁMICA s. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul mishcarii corpurilor intrun mediu gazos. Fr. aérodynamique.

AERODINÁMICA s.f. Ramura a mecanicii care studiaza mishcarea corpurilor intrun mediu gazos (mai ales mishcarea corpurilor solide in aer). [< fr. aérodynamique cf. gr. aer aer dynamis fortza].

AERODINÁMICA f. Ramura a mecanicii care se ocupa cu studiul mishcarii corpurilor solide intrun mediu gazos (mai ales in aer). [G.D. aerodinamicii] /<fr. aérodinamique

AERODINÁMIC A aerodinamici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul mishcarii aerului¹ shi in general al gazelor precum shi cu studiul mishcarii corpurilor intrun mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamica (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit incat sa intampine in deplasare o rezistentza minima din partea aerului¹. Din fr. aérodynamique.

aerodinámic ~a [At: LEX. TEHN. / Pl: ~ici ~ice a / E: fr aérodynamique] 1 sm Aerodinam. 2 sf Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul mishcarii aerului¹ (1) shi in general a gazelor precum shi cu studiul mishcarii corpurilor intrun mediu gazos. 3 a Referitor la aerodinamica (2). 4 a (D. vehicule) Care este astfel construit incat sa intampine in deplasare o rezistentza minima din partea aerului¹ (9).

AERODINÁMIC A aerodinamici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul mishcarii aerului¹ shi in general al gazelor precum shi cu studiul mishcarii corpurilor intrun mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamica (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit incat sa intampine in deplasare o rezistentza minima din partea aerului¹. [Pr.: ae] Din fr. aérodynamique.

AERODINÁMIC A I. adj. referitor la aerodinamica. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit in asha fel incat sa intampine la inaintare o rezistentza minima la frecarea cu aerul. II. s. f. ramura a mecanicii fluidelor care studiaza mishcarea corpurilor intrun mediu gazos. (< fr. aérodynamique)

*aerodinámic a adj. (aer shi dinamic). Fiz. Facut k sa invinga rezistentza aeruluĭ sa inainteze maĭ ushor: automobil aerodinamic. S. f. pl. ĭ. Studiu mishcariĭ aeruluĭ saŭ gazurilor in general.

aerodinámica s. f. g.d. art. aerodinámicii

aerodinámica s. f. g.d. art. aerodinámicii

AERODINAMICA ramura a mecanicii fluidelor care studiaza mishcarea corpurilor in atmosfera sau in alt mediu gazos. Legile scurgerii gazelor dea lungul corpurilor profilate diferit shi evidentzierea efectelor aerodinamice asupra acestora sunt studiate in tuneluri aerodinamice (V.). Profilul avantajos in regim de zbor susbsonic este cel ogival in regim de zbor supersonic cel conic ascutzit iar in regim de zbor hipersonic cel de trunchi de con alungit cu capatul rotunjit. Aerodinamica avionului teoria shtiintzifica a zborului cu avionul.