AERODINÁMIC A aerodinamici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul mishcarii aerului¹ shi in general al gazelor precum shi cu studiul mishcarii corpurilor intrun mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamica (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit incat sa intampine in deplasare o rezistentza minima din partea aerului¹. Din fr. aérodynamique.

aerodinámic ~a [At: LEX. TEHN. / Pl: ~ici ~ice a / E: fr aérodynamique] 1 sm Aerodinam. 2 sf Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul mishcarii aerului¹ (1) shi in general a gazelor precum shi cu studiul mishcarii corpurilor intrun mediu gazos. 3 a Referitor la aerodinamica (2). 4 a (D. vehicule) Care este astfel construit incat sa intampine in deplasare o rezistentza minima din partea aerului¹ (9).

AERODINÁMIC A aerodinamici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul mishcarii aerului¹ shi in general al gazelor precum shi cu studiul mishcarii corpurilor intrun mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamica (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit incat sa intampine in deplasare o rezistentza minima din partea aerului¹. [Pr.: ae] Din fr. aérodynamique.

AERODINÁMIC A aerodinamici e adj. Construit astfel incit sa intimpine in mers cea mai mica rezistentza din partea aerului. Tren aerodinamic.

AERODINÁMIC A aerodinamici ce adj. (Despre corpuri solide) Construit astfel incat sa intampine in deplasare cea mai mica rezistentza din partea aerului. Fr. aérodynamique (< gr.).

AERODINÁMIC A adj. Facut in asha fel incat sa intampine la inaintare o rezistentza foarte mica din partea aerului. [< fr. aérodynamique].

AERODINÁMIC A I. adj. referitor la aerodinamica. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit in asha fel incat sa intampine la inaintare o rezistentza minima la frecarea cu aerul. II. s. f. ramura a mecanicii fluidelor care studiaza mishcarea corpurilor intrun mediu gazos. (< fr. aérodynamique)

AERODINÁMIC ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de aerodinamica; propriu aerodinamicii. 2) (despre vehicule) Care este construit in asha fel incat sa infrunte ushor rezistentza aerului. /<fr. aérodynamique

*aerodinámic a adj. (aer shi dinamic). Fiz. Facut k sa invinga rezistentza aeruluĭ sa inainteze maĭ ushor: automobil aerodinamic. S. f. pl. ĭ. Studiu mishcariĭ aeruluĭ saŭ gazurilor in general.

aerodinámic adj. m. pl. aerodinámici; f. aerodinámica pl. aerodinámice

aerodinámic adj. → dinamic

CORP AERODINAMIC obiect avand o forma exterioara care intampina la deplasare o rezistentza minima din partea aerului (rachete avioane etc.) Sin. corp carenat.

FINETZE AERODINAMICA raport dintre portantza (v.) shi rezistentza la inaintare a unui profil aerodinamic care se deplaseaza in atmosfera terestra. Finetzea aerodinamica depinde de forma corpului shi de parametri sai de mishcare valorile mari ale raportului caracterizand aeronavele care poseda calitatzi bune de zbor.

MOMENT AERODINAMIC cuplu al fortzelor aerodinamice care actzioneaza asupra unei aeronave aflata in mishcare relativa fatza de mediul aerian gasinduse in raport cu centrul de masa al acesteia.

PROFIL AERODINAMIC a) conturul sectziunii unei aripi (sau a unei pale) rezultata din intersectzia cu un plan perpendicular pe suprafatza aripii shi paralel cu axa de zbor (trasarea profilului aerodinamic se face printro metoda teoretica sau empirica); b) profilul special conceput pentru a produce o fortza portanta cat mai mare avand la inaintare o rezistentza cat mai mica. Determinarea caracteristicilor profilului aerodinamic se face in tuneluri aerodinamice aleganduse profilul cu cele mai bune caracteristici. Profilul aerodinamic este compus din: bord de atac rotunjit bord de fuga sau de scurgere ascutzit parte superioara/extrados shi parte interioara/intrados. Se mai numeshte shi profil (de) aripa.

TUNEL AERODINAMIC instalatzie experimentala pentru determinarea fortzelor aerodinamice exercitate de un curent de aer asupra unor modele machete sau partzi componente ale acestora permitzand aprecierea de ansamblu a caracteristicilor aparatului de zbor in curs de finalizare inainte k acesta sa fie incercat in zbor. Tunelul aerodinamic este compus din: camera de incercare (in interiorul ei se introduc macheta sau modelul legat de o balantza aerodinamica) canale shi ajutaje de aer shi ventilator (care antreneaza curentul de aer). Sin. suflerie aerodinamica.

AERO „aer oxigen atmosfera gaz”. ◊ gr. aer aeros „aer” > fr. aéro germ. id. engl. id. it. id. > rom. aero. □ ~bacter (v. bacter) s. n. gen de bacterii aerobe larg raspindite in natura; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza organismele aerobionte; ~bionte (v. biont) s. n. pl. organisme a caror viatza este conditzionata de folosirea oxigenului liber din atmosfera; ~bioscop (v. bio v. scop) s. n. aparat utilizat pentru determinarea contzinutului bacterian din aer; ~biotic (v. biotic) adj. (despre organisme) care poate trai numai in aer liber; ~bioza (v. bioza) s. f. forma de viatza a unor organisme care consuma oxigenul molecular liber din atmosfera; ~carpie (v. carpie) s. f. maturizare a fructelor supraterestre in aer liber; ~carpotropic (v. carpo₁ v. tropic) adj. care prezinta mishcari de rasucire pentru maturizarea fructelor aflate in aer liber; ~cartograf (v. carto v. graf) s. n. aparat pentru realizarea hartzilor shi a planurilor topografice dupa fotograme aeriene; ~cartografie (v. carto v. grafie) s. f. tehnica a realizarii hartzilor shi planurilor topografice dupa fotograme aeriene; ~cel (v. cel₂) s. n. formatziune tumorala datorata distensiei excesive cu aer sau cu gaz a unei cavitatzi anatomice; sin. chist aerian; ~cist (v. cist) s. n. vezicula aeriana de pe organele vegetale ale unor plante acvatice; ~cistografie (v. cisto v. grafie) s. f. metoda de explorare radiologica a vezicii urinare care consta in efectuarea unui clisheu dupa distensia cu aer a acesteia; ~cistoscop (v. cisto v. scop) s. n. instrument utilizat in endoscopia vezicala; ~cistoscopie (v. cisto v. scopie) s. f. examinare a vezicii urinare cu ajutorul aerocistoscopului; ~colie (v. colie₂) s. f. acumulare de gaze in intestinul gros; ~dinamic (v. dinamic) adj. (despre vehicule) construit astfel incit sa intimpine la inaintare o rezistentza minima din partea aerului; ~drom (v. drom) s. n. teren amenajat pentru decolarea aterizarea shi statzionarea avioanelor; ~embolie (v. embolie) s. f. astupare cu gaz a unui vas sanguin sau limfatic; ~fagie (v. fagie) s. f. deglutitzie exagerata a aerului care patrunde odata cu alimentul in esofag shi stomac; ~fil (v. fil₁) adj. 1. Care contzine aer. 2. Care are ne voie de aer pentru creshtere shi dezvoltare; ~fite (v. fit) adj. s. f. pl. 1. (Plante) care traiesc complet in aer atashate de alte plante fara a fi insa parazite. 2. (Plante) cu muguri de regenerare aerieni; ~fitobionte (v. fito v. biont) s. n. pl. organisme vegetale cu viatza conditzionata de oxigenul din natura; ~fob (v. fob) adj. s. m. care se teme de contactul cu aerul; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de aer; ~for (v. for) adj. care contzine sau care conduce aerul; ~fotografie (v. foto v. grafie) s. f. tehnica fotografierii unui obiectiv arheologic de la bordul unui avion; ~fotograma (v. foto v. grama) s. f. fotograma aeriana; ~game (v. gam) s. f. pl. fanerogame*; ~gastrie (v. gastrie) s. f. acumulare excesiva de gaze in stomac; ~gen (v. gen₁) adj. 1. Care este produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. De origine respiratorie. 3. (Despre bacterii) Care descompune unele substantze solide shi lichide in substantze gazoase; ~geneza (v. geneza) s. f. procesul de producere a aerului; ~geologie (v. geo v. logie₁) s. f. ansamblu de informatzii geologice culese de la bordul unui avion; ~graf (v. graf) s. n. aparat pentru pulverizarea culorilor lichide sub actziunea aerului comprimat; ~grafie (v. grafie) s. f. disciplina care studiaza aerul shi proprietatzile sale; ~grama (v. grama) s. f. 1. Comunicare transmisa prin telegrafie fara fir. 2. Scrisoare cu un format special destinata poshtei aeriene; ~hidroterapie (v. hidro₁ v. terapie) s. f. utilizare a apei shi a aerului in tratamentul unor boli; ~ionoterapie (v. iono v. terapie) s. f. tratament medical cu aer contzinind ioni negativi pozitivi sau amestecatzi; ~lit (v. lit₁) s. n. corp mineral incandescent cu aspect de piatra care cade pe pamint din spatziul interplanetar; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in aerologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza paturile superioare ale atmosferei; ~magnetometrie (v. magneto v. metrie₁) s. f. metoda de masurare din avion a prospectziunilor magnetice terestre cu ajutorul aeromagnetometrelor; ~magnetometru (v. magneto v. metru₁) s. n. aparat folosit la ridicarile shi prospectziunile magnetice de la bordul unui avion; ~mamografie (v. mamo v. grafie) s. f. radiografie mamara executata dupa insuflarea aerului in spatziul retromamar; ~metrie (v. metrie₁) s. f. disciplina care studiaza proprietatzile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice; ~metru (v. metru₁) s. n. instrument pentru masurarea densitatzii aerului; ~morfoza (v. morfoza) s. f. actziune morfogenetica a aerului asupra dezvoltarii organelor animale sau vegetale; ~naut (v. naut) s. m. shi f. persoana care conduce un vehicul aerian; ~nautic (v. nautic) adj. 1. Referitor la tehnica construirii shi conducerii aeronavelor. 2. Relativ la shtiintza navigatziei aeriene; ~nomie (v. nomie) s. f. shtiintza care studiaza proprietatzile fizice shi chimice ale straturilor superioare ale atmosferei; ~patie (v. patie) s. f. maladie provocata de schimbarile presiunii atmosferice; ~piezoterapie (v. piezo v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a aerului comprimat sau rarefiat in cura de altitudine; ~piezotermoterapie (v. piezo v. termo v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a aerului cald sub presiune; ~planctofite (v. plancto v. fit) s. f. pl. plante microscopice vii care plutesc in aerul atmosferic; ~pletismograf (v. pletismo v. graf) s. n. aparat care inregistreaza modificarile volumului toracic in timpul respiratziei; ~scop (v. scop) s. n. aparat pentru masurarea cantitatzii de praf din aer; ~sialografie (v. sialo v. grafie) s. f. metoda medicala de explorare a glandelor salivare shi de inregistrare radiografica dupa insuflarea cu aer; ~siderolit (v. sidero₁ v. lit₁) s. n. meteorit in a carui compozitzie se afla metale shi piatra; ~stat (v. stat) s. n. aeronava mai ushoara decit volumul aerului dezlocuit; ~taxie (v. taxie) s. f. mishcare de orientare a microorganismelor din apa in functzie de repartitzia oxigenului; ~terapie (v. terapie) s. f. metoda de tratament a unor boli pulmonare cronice cu ajutorul aerului montan sau marin; ~termoterapie (v. termo v. terapie) s. f. utilizare a aerului cald in scop terapeutic; ~tonometrie (v. tono v. metrie₁) s. f. masurare a tensiunii gazelor din lichidul sanguin shi a unor lichide din organism; ~tonometru (v. tono v. metru₁) s. n. aparat cu care se masoara tensiunea gazelor din singe shi a unor lichide din organismul uman; ~topograf (v. topo v. graf) s. n. aparat fotogrammetric pentru executarea unor hartzi shi a unor planuri topografice la scara mare; ~topografie (v. topo v. grafie) s. f. tehnica a masuratorilor terestre cu ajutorul fotogramelor aeriene; ~tropic (v. tropic) adj. (despre plante) care se curbeaza catre o sursa de aer; ~ureteroscop (v. uretero v. scop) s. n. instrument endoscopic pentru examinarea uretrei dupa distensia acesteia cu aer.