adopțianísm s.n. (teol.) Doctrină a mai multor curente creștine din sec. 2 și 3, considerate eretice, potrivit căreia Iisus era văzut doar ca om, adoptat de Dumnezeu pentru meritele sale. ◊ Adopțianismul spaniol = concepție răspândită în Spania în sec. 8, potrivit căreia Iisus era, prin natura sa divină, fiul lui Dumnezeu dar, prin natura sa umană, doar fiul adoptiv al acestuia. • sil. -ți-a-. / <fr. adoptianisme.

ADOPȚIANÍSM s. n. erezie răspândită mai ales în Spania, în sec. VIII, potrivit căreia Isus era doar un fiu adoptiv. (< fr. adoptianisme)

adopțianísm s. n. Erezie apărută în Spania prin anul 780, promovată de Migetius, care nega trinitatea lui Dumnezeu, și combătută de Elipandus, arhiepiscop de Toledo, susținând că Hristos este Fiul adevărat al lui Dumnezeu, dar ca om este numai fiu adoptiv. Condamnat de mai multe sinoade, a dispărut după anul 800 d. Hr. – Din fr. adoptianisme.